10 Mai, Ziua Regalității

Data de 10 mai marchează trei momente esențiale din istoria României: începutul domniei lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, Independența de stat și încoronarea la București a primului rege al țării. În anul 2015, Parlamentul României a votat o lege prin care 10 mai devine zi de sărbătoare națională. Este Ziua Regalității și Ziua Regelui. În timpul monarhiei, ziua de 10 mai a fost ziua națională și ziua monarhiei.

Monarhia este instalată în principate la 10 mai1866, când Carol I parcurge drumul de la Turnu Severin la București incognito. Găsește o țară cu drumuri desfundate, fără căi ferate, cu o populație preponderent agrară. După 48 de ani de domnie, legământul său „Totul pentru țară, nimic pentru mine“ avea să devină realitate.

În cele ce urmează voi face o incursiune în destinul dramatic al Regelui Mihai I din exil, dar și din țară, după căderea comunismului.

Umilințele la care a fost supus Regele Mihai de către regimul lui Ion Iliescu au început în ziua de Crăciun din 1990, când a venit în țară împreună cu Regina Ana și principesa Margareta, urmați de numeroși ziariști străini. Se îndreptau spre Curtea de Argeș, unde voiau să se reculeagă la mormintele strămoșilor. Au fost opriți de un baraj de poliție, conduși la aeroport într-o mașină militară și obligați să părăsească de urgență țara cu un avion românesc, deși aveau pașapoarte pentru 24 de ore.

În 1992, Regelui Mihai i s-a permis să vină în România la invitația arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților pentru a sărbători împreună Paștele. Pe 26 aprilie, va sosi la București și va vorbi unei mulțimi de sute de mii de oameni de la un balcon al hotelului Continental unde se cazase. S-a adresat mulțimii cu aceste cuvinte: „Sunt sigur și știu că România va reînvia și va renaște. Cu toate că am fost departe de voi mai bine de 45 de ani, nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima!“

Prima parte a frazei arată că regele Mihai dădea un cec în alb românilor ieșiți din comunism, care nu mai erau aceiași pe care îi lăsase la 30 decembrie 1947 când a fost silit să abdice de clica comunistă cu susținerea Moscovei. Despre acest eveniment dramatic, fostul președinte Traian Băsescu avea să declare în 2011 că „abdicarea Regelui a fost un act de trădare a intereselor naționale“ și că „a fost slugă la ruși“, referindu-se la faptul că Mihai l de Hohenzollern-Sigmaringen acceptase Ordinul Victoriei, cea mai înaltă distincție sovietică pentru ceea ce a făcut România în numele coaliției antihitleriste.

După decembrie 1989, un popor aflat încă la pubertate avea să îmbrățișeze mitul securist cum că regele Mihai a plecat în exil cu vagoane pline cu opere de artă și cu alte obiecte din patrimoniul țării. Realitatea este că toate proprietățile suveranului i-au fost confiscate de comuniști, familia regală fiind nevoită să trăiască modest la Aubonne, în Elveția, după ce marile țări occidentale i-au refuzat azilul politic.

Regele Mihai va reveni definitiv în țară abia în anul 1997, în mandatul lui Emil Constantinescu, după ce numeroase încercări se vor lovi de opoziția regimului Iliescu. Până atunci, o serie de personalități publice și reprezentanți ai opoziției politice au încercat să construiască în rândul opiniei publice o mișcare favorabilă reîntemeierii monarhiei. Dar lozinca „Regele în țară, Iliescu-afară“ a rămas doar un refren al monarhiștilor în număr mult prea redus pentru a se pune problema unui referendum care să reinstituie Constituția din 1923.

Un moment de referință îl va constitui discursul Regelui Mihai în fața camerelor reunite ale Parlamentului la 25 octombrie 2011, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. A rămas în mentalul colectiv o frază pe care Regele a rostit-o în fața parlamentarilor: „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.“ Fostul președinte Băsescu, fostul premier Boc și patriarhul Bisericii Ortodoxe Române au lipsit de la acel eveniment.

Pe data de 5 decembrie 2017, Regele Mihai se va stinge din viață la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Elveția. Mii de români vor sta la rând pentru a trece pe lângă sicriul depus la Sala Tronului a Palatului Regal. Am mai trăit o asemenea manifestare de amploare a bucureștenilor și a celor veniți din toată țara la moartea lui Corneliu Coposu. Și Regele și Seniorul au fost întâmpinați post-mortem inclusiv de cei care i-au blamat în timpul vieții. Prea puțini români l-au înțeles și respectat pe Regele Mihai. Iată cum moartea face și puțină retorică. Ne caracterizează din timpuri imemoriale.

A fost Regele Mihai perceput ca un pericol de către regimul Iliescu? Era populația României pregătită de revenirea monarhiei? Nici pe departe. Iliescu nu a avut nici o teamă în această privință. S-a temut însă de puterea de simbol a Regelui pentru o parte a populației. Stăpânit de socialism, de care nu s-a dezis toată viața, el nu a putut să accepte că un reprezentant al monarhiei i-ar știrbi din popularitate.