50 de ani de la construirea Zidului Berlinului

“13 august a fost pentru mine o adevărată catastrofă“, povesteşte berlineza Kristel Kiel, păşind de-a lungul fostului zid. Deşi au trecut de atunci 50 de ani, îşi aminteşte exact ziua în care nu a mai putut ajunge la logodnicul ei, aflat în partea de est a oraşului.

„Pe la 8:30 eram la staţia de metrou Gesundbrunnen, în drum spre apartamentul viitorului meu soţ. Şi acolo s-a terminat totul. M-au trimis înapoi. Nu mai circulă nimic. Estul era închis.”

Kristel Kiel a emigrat în final în partea de răsărit, continuându-şi viaţa în fosta RDG alături de cel care i-a devenit soţ. Sute de oameni au trăit experienţe asemănătoare, pentru că Zidul Berlinului a despărţit peste noapte familii, prieteni şi a ucis, până în 1989, cel puţin 136 de persoane.


Un salt spre libertate

Printre primii doborâti de graniţa formată iniţial dintr-un gard din sârmă ghimpată au fost locuitorii de pe Bernauer Straße. Bulevardul se afla exact pe linia Zidului, devenind ulterior simbol al divizării oraşului, timp de mai mult de 28 de ani.

Zidul a fost construit de-a lungul acestuia, chiar în dreptul geamurilor locuitorilor din partea estică. Se presupune că 10 persoane au murit în încercarea de a sări de la etaj, spre Berlinul de Vest, până în toamna lui 1961, când regimul totalitar a începuse să evacueze clădirile din zonă şi apoi să le dărâme, în anii următori.

Pe Bernauer Straße a fost inaugurată la 13 august, în prezenţa preşedintelui federal Christian Wulff şi a cancelarului Angela Merkel, extinderea Memorialului Zidului Berlinului.

O expoziţie permanentă în aer liber documentează aici distrugerea Berlinului, prin construcţia zidului, iar aşa-numita „Fereastră a comemorării“ şi „Capela reconcilierii“ amintesc de victimele care şi-au pierdut viaţa în încercarea de a trece spre vest.


“Memorialele trăiesc prin autenticitatea lor. De aceea, a fost de la sine înteles că nu vom construi aici un fel de Disneyland, un fals care să impresioneze, deşi tehnic ar fi fost posibil. Dar ar fi contrazis menirea noastră”, a declarat directorul Fundaţiei Zidului Berlinului, Axel Klausmeier.

Moment de reculegere

De-a lungul liniei pe asfalt care marchează fostul zid au fost montate fotografii de dimensiuni uriaşe, care amintesc turiştilor şi locuitorilor de cel mai tragic moment din istoria oraşului de pe Spree, după cel de-al doilea Război Mondial.

Kristel Kiel are însă imaginile în memorie, pentru că ziua de 13 August 1961 a însemnat pentru ea începutul unui noi vieţi, alături de soţul ei, sub regimul totalitar est-german. „Autorităţile RDG-iste vroiau să ştie de ce am ales să trăiesc în est şi nu puteau să înţeleagă că cineva ar face asta din iubire.“

Despre ziua de 13 August 1961, primarul general al Berlinului, social-democratul Klaus Wowereit, a declarat: “Este un moment al ruşinii, un moment de tristeţe. Au murit mulţi oameni. Mulţi au ajuns în închisori, numai pentru că şi-au exprimat părerea. Aici s-au întâmplat tragedii."

Berlinezii au păstrat un moment de reculegere, sâmbătă la ora 12:00, la 50 de ani de la construcţia zidului, care a divizat oraşul aproape trei decenii, până la căderea lui, în noiembrie 1989. Traficul a fost oprit în capitală pentru un minut iar drapelele au fost arborate în bernă.

Autor: Lavinia Pitu, DW-Berlin
Redactor: Ovidiu Suciu