75 de ani de la fondarea NATO

S-au împlinit 75 de ani de la înfiinţarea NATO. Este cea mai veche alianţă şi singura compusă din state democratice. În continuare exercită atracţie. Alianţa a fost fondată în 1949 cu 12 ţări membre. Astăzi numără cu 20 mai multe. Recent, la ea au aderat Suedia şi Finlanda, ţări în căutare de protecţie în faţa ameninţării ruse. Ucraina şi Georgia au perspectiva aderării din acelaşi motiv. Extinderea NATO spre est a început în urmă cu 25 de ani, cu foste state membre ale Tratatului de la Varşovia, alianţa dizolvată a blocului estic. Atunci au fost admise în NATO Polonia, Cehia şi Ungaria.

Pe atunci, când s-au împlinit 50 de ani de la fondarea alianţei, starea de spirit era optimistă în vest. Occidentul se credea învingător în Războiul Rece şi percepea Rusia ca pe un partener. Moscova a dat asigurări printr-un acord semnat în 1997 că nu are obiecţii împotriva extinderii spre est a NATO. În 2004 la alianţă au aderat ţările baltice, Slovacia, Slovenia, Bulgaria şi România. În 2009 noi membre au devenit Albania şi Croaţia. În sfârşit, în 2017 şi 2020 la NATO au mai aderat Muntenegru şi Macedonia de Nord.

Rusia spune nu

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a început să critice extinderea spre est a NATO în primii ani ai noului mileniu. El a declarat că atunci când defuncta Republică Democrată Germană a fost admisă în NATO, în 1990, ca urmare a reunificării Germaniei, Uniunii Sovietice i s-a promis că alianţa occidentală nu se va extinde în fosta sferă de influenţă a Moscovei. Dar această promisiune nu a fost niciodată dată în scris. Moscova a semnat în 1997 acordul NATO-Rusia, care nu conţine o astfel de făgăduinţă.

În 2008, la summitul NATO de la Bucureşti, alianţa s-a declarat în principiu gata să accepte candidatura Georgiei şi Ucrainei la statutul de membru. Cel târziu atunci Putin a schimbat macazul geopolitic. A readus sub controlul Rusiei părţi ale Georgiei şi în 2014 a anexat Crimeea ucraineană, sprijinindu-i şi pe separatiştii proruşi din estul Ucrainei. În 2022 a urmat atacul asupra întregii Ucraine. În ciuda acestei evoluţii, NATO menţine deschisă uşa pentru noi membri. Sau poate tocmai de aceea?

Incertitudine legată de SUA

În principiu situaţia se prezintă acum la fel ca în urmă cu 75 de ani când a fost înfiinţată NATO, pe 4 aprilie 1949, la Washington. Vestul colectiv vrea să întâmpine ameninţarea crescândă din est cu o alianţă militară bazată pe sprijin reciproc, sub umbrela nucleară a SUA. S-a ajuns din nou în situaţia existentă pe timpul Războiului Rece.

"În ce priveşte situaţia de ameninţare şi reacţia NATO, totul pare să fie la fel ca atunci. Misiunea principală este iarăşi apărarea colectivă. Nu există niciun dubiu în această privinţă", a declarat Matthias Dembinski, expert în cadrul Institutului Leibnitz pentru Cercetarea Păcii şi Conflictelor din Frankfurt pe Main. Dar spre deosebire de anul 1949, în prezent există o mare neîncredere faţă de SUA, principalul membru al NATO. Dacă viitorul şef al Casei Albe se va numi Donald Trump, articolul 5 care asigură până în prezent sprijin reciproc în caz de agresiune ar putea deveni caduc. "Sarcina cu care europenii s-ar confrunta în cel mai rău caz imaginabil ar fi una dublă", a explicat Matthias Dembinski: "Anume să compenseze conducerea politică asigurată până acum de SUA şi contribuţia militară la NATO a acestei ţări. Ar fi o sarcină herculeană, şi nu este deloc sigur că ar putea reuşi".

Plină de energie şi la 75 de ani?

Actualul preşedinte al SUA, Joe Biden, dă asigurări că articolul 5 din Carta NATO, al "muşchetarilor" (unul pentru toţi şi toţi pentru unul) este sacrosanct. În cadrul celui mai recent summit NATO, desfăşurat în 2023 la Vilnius, el a descris în următorii termeni starea alianţei: "Astăzi alianţa noastră este un bastion în vederea stabilităţii şi securităţii globale, aşa cum a fost de mai bine de 70 de ani. NATO este mai puternică, mai plină de energie şi mai unită decât oricând".

Confruntarea cu Rusia şi sprijinul pentru Ucraina îi uneşte în prezent pe membrii NATO, a declarat pentru DW Matthias Dembinski. Dar având 32 de membri care în parte au interese divergente, alianţa nu are în permanenţă chef de sărbătoare. "NATO manifestă masive simptome de oboseală. Şi aşa ceva poate pune mereu alianţa în faţa unor probleme existenţiale", consideră Dembinski. "Dar interesant în cazul NATO este că până acum a rezistat cumva în faţa tuturor crizelor, care au fost foarte grele. NATO s-a arătat până acum uluitor de adaptabilă".

Pistorius: este nevoie de o nouă politică

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat pentru biroul DW de la Bruxelles că marea sarcină a NATO este în prezent întoarcerea de la misiunile internaţionale şi concentrarea pe apărarea propriului teritoriu, care a fost neglijată în ultimele decenii. Înapoi la rădăcini, cât mai rapid posibil. "Cârmim brusc în partea opusă, în timp ce ne aflăm în plină viteză. Abandonăm direcţia misiunilor în regiuni de criză, misiunilor în străinătate, şi ne întoarcem la apărarea teritoriului naţional şi al alianţei. Este necesar un timp pentru asta. Noi tocmai asta facem în acest moment. Va fi un proces dinamic, cred eu".

Viitorul NATO va depinde de modul în care se va încheia războiul Rusiei împotriva Ucrainei, deşi Ucraina nici nu este membră a alianţei. Pentru NATO aceasta este o chestiune de credibilitate, consideră fostul purtător de cuvânt al alianţei, Jamie Shea. "Chiar dacă Ucraina va reuşi să învingă Rusia şi să-şi elibereze teritoriul, Rusia va rămâne malefică şi dornică de răzbunare. Nu va iubi NATO. Din nefericire, Rusia va rămâne pentru mulţi ani de acum înainte principala ameninţare pentru NATO".