80 de ani de la începutul deportării evreilor

La linia 17 a gării din Berlin, Frank-Walter Steinmeier a depus un trandafir alb. Un gest împotriva uitării milioanelor de victime ale regimului nazist. În urmă cu 80 de ani, din gara Berlin Grunewald, naziștii deportau primii evrei - primii oameni trimiși în necunoscut, suferință și moarte.  

De un deceniu încoace, pe 18 octombrie, la linia 17 sunt comemorate primele victime ale Holocaustului. „Pentru ca ele (n.r.: victimele) să nu fie uitate, pentru ca soarta, suferința și moartea lor să fie evocate, la fel și atrocitățile călăilor și ale ajutoarelor acestora. De aceea avem în calendar locuri și date ca acestea“, a spus președintele Republicii Federale.  

La ceremonia de comemorare, în rândul din față au stat Franz și Petra Michalski – invitați de onoare, martori ai Holocaustului și victime. „Astăzi de gândim la rude și la prietenii noștri. La oameni pe care i-am cunoscut. Unii au reușit să fugă, alții au fost duși departe. Ne gândim și la cei care și-au pus capăt zilelor înainte“, a mărturisit Petra Michalski.  

A vorbit și în numele soțului ei, Franz Michalski (87 de ani), care din cauza unui accident vascular are greutăți de vorbire. Când a început deportarea evreilor, Franz Michalski a scăpat în ultimul moment de prigoana naziștilor și de condamnarea la moarte.  

În camionul pentru vite, spre lagărul de concentrare 

Deportarea sistematică a evreilor din Germania a început în toamna anului 1941, cu câteva luni înaintea conferinței de la Wannsee, la care a fost planificată exterminarea evreilor. Documentele oficiale ale naziștilor se refereau eufemistic la termenii „deportare“, „evacuare“, „înlăturare“.  

În realitate, oamenii erau duși la moarte, în ghetouri și lagăre de concentrare naziste. Inițial au fost transportați în garniturile Reichsbahn-ului. Mai târziu, au fost înghesuiți în camioane pentru vite.  

Primul transport de la Berlin a părăsit gara Grunewald pe data de 18 octombrie 1941, de la linia 17. 1089 de copii, femei și bărbați au fost duși în orașul polonez Lodz. La sfârșitul perioadei naziste, peste 50.000 de evrei fuseseră transportați din cele trei gări ale Berlinului.  

Povestea familiei Michalski 

Franz Michalski a supraviețuit Holocaustului. Atât timp cât va mai putea, dorește să împărtășească și altora experiența trăită în perioada nazismului. Lili, mama lui Franz Michalski, era evreică, tatăl catolic. Înaintea căsătoriei, Lili a trecut la catolicism. Cu toate acestea, conform doctrinei rasiste cinice a naziștilor, fiul ei – venit pe lume în 1934 la Breslau – era un copil dintr-o căsătorie „mixtă“.  

Familia era înstărită. Curând au început să se confrunte cu acte de discriminare: la serviciu, în magazine, la grădiniță. În cele din urmă, poliția secretă politică din Germania nazistă (Gestapo) a vrut să aresteze și să deporteze familia Michalski. Au reușit să fugă. A fost începutul unei lungi călătorii prin Cehia, Austria și Saxonia. Cu mult noroc și cu ajutorul unor oameni inimoși, familia a reușit să supraviețuiască.  

„Eroii mei tăcuți“ 

În timpul interviului acordat DW, Franz Michalski scoate o carte din bibliotecă al cărei autor este chiar el. Este propria sa poveste, a supraviețuirii sale: „Când a sunat Gestapo la ușă“. Pentru Franz, cea mai importantă este lista de la pagina 89. „Eroii mei tăcuți“. Sunt șase nume pe care nu le va uita nicioată. Șase oameni care i-au salvat viața. Lui și familiei sale.  

Unul dintre eroi poartă numele Erna Scharf. Este fosta dădacă a lui Michalski, femeia care i-a luat pe el și pe fratele său la ea acasă. Gerda Mez, o colegă de serviciu a tatălui lui Michalski, a organizat clandestin călătoriile familiei. Un polițist i-a avertizat că, în curând, oamenii Gestapo-ului îi vor căuta. Grație acestui polițist a reușit familia să fugă la timp.  

În 2012, Erna Scharf și Gerda Mez au primit post mortem, din partea Centrului Național pentru Comemorarea Holocaustului din Ierusalim, distincția „Drept între popoare“. „Nu trebuie să fi studiat. Trebuie să ai un suflet cald. Și trebuie să fii isteț. Apoi îi poți ajuta pe ceilalți. Așa a fost cu cei care ne-au ajutat pe noi. Acesta este motivul pentru care trebuie să mergem la linia 17 pentru a aminti de acești eroi tăcuți“, spune Petra Michalski.   

Împotriva antisemitismului 

„Vrem să luptăm împotriva antisemitismului“, spun soții Michalski, care povestesc despre nepotul lor, devenit victimă a unui atac antisemit acum câțiva ani. Atunci în vârstă de 14 ani, a fost strangulat și bătut din cauza originii sale evreiești. Cazul a ajuns în presa internațională.  

„Antisemitismul nu trebuie să mai existe niciodată în societatea noastră. Gândirea și acțiunile antisemite nu trebuie să rămână niciodată fără reacții din partea opiniei publice“, a declarat președintele Frank-Walter Steinmeier. Sunt cuvinte pe care soții Michalski le-au auzit în repetate rânduri. În același timp însă, au constatat o înmulțire a atacurilor antisemite în ultimii ani. „Asemenea lucruri n-ar trebui să se mai întâmple. Dar nu credem că va fi așa. Fiindcă ele se petrec de când e lumea și pământul“, spun cu resemnare soții Michalski.