Când oamenii săraci nu mai ies la vot

Doar 20% din locuitorii din Duisburg-Hochfeld au mers la vot la ultimele alegeri. La cantina săracilor sunt cozi uriașe, oamenii au grija zilei de azi și de mâine, nu a apropiatelor alegeri pentru Bundestag.   

Mirze Edis nici nu mai știe câți kilometri a făcut la pas prin cartierul în care trăiește. Pentru candidatul Partidului Stângii din circumscripția electorală Duisburg la apropiatele alegeri parlamentare, activitate politică înseamnă comunicarea directă cu oamenii. Lejer îmbrăcat, Edis stă de vorbă pe stradă cu aproape oricine. Îi întreabă pe oameni cum le merge, ce îi nemulțumește. Comunică atât în germană, cât și în turcă, în funcție de interlocutor.   

Este o circumscripție electorală dificilă. La alegerile locale de anul trecut s-au prezentat la urne doar 22% din cetățenii cu drept de vot. În acest cartier sărac, lumea este dezamgită de politică. Aproximativ 20.000 de oameni de 136 de naționalități diferite trăiesc în Duisburg-Hochfeld - cei mai mulți dintre ei din ajutor social.  

Și Mirze Edis a fost martor la declinul cartierului. Părinții săi au emigrat din Turcia în 1975. S-au stabilit în Duisburg-Hochfeld. „În ultimii 30 de ani, politicienii au neglijat cartierul. Înainte aveam o baie publică și centre pentru tineret. Toate au fost închise.“ Edis își dorește acum ca localnicii să-și ia soarta în mâini, să înceapă să exercite influență politică. Însă mulți nu mai au putere.   

Grijile nevoiașilor 

Conform unui studiu din 2010 al fundației Hans Böckler, afiliată Federației Sindicatelor din Germania DGB, „acolo unde participarea la vot este scăzută, numărul femeilor care își cresc singure copiii este dublu, numărul imigranților este de trei ori mai mare, rata șomajului de patru ori mai mare iar numărul locuințelor sociale de zece ori mai mare comparativ cu alte circumscripții electorale“.   

Este cazul cartierului Hochfeld. 11 ani mai târziu după publicarea studiului, situația este și mai tristă. De regulă, cei care se simt marginalizați se țin departe și de urne. 

Günter Spikofski, șeful centrului de distribuire a alimentelor pentru săraci, are o explicație simplă: „Oamenii nevoiași au alte griji, nu grija alegerilor. Problema lor este cum să-și procure hrana. Cine este interesat de politică trebuie să gândească în perspectivă. Dar cine este nevoit să improvizeze în fiecare zi are nevoie de toate resursele acum.“ Acum să-și potolească foamea, acum să-și asigure un acoperiș deasupra capului, acum să facă rost de bani pentru excursia copilului. Cât de solicitant este acest „acum“ se poate vedea la cantina săracilor.  

Coada la punctul de împărțire a alimentelor, amplasat în curtea bisericii, este lungă încă dinainte de ora deschiderii. Mulți pensionari, șomeri, imigranți. Martina Tiedchen face acolo muncă voluntară de doi ani. Oricât s-ar strădui să-i ajute, este greu. Unora li se pare prea complicat să aducă dovezi că pot beneficia gratuit de alimente. Alții nu vorbesc decât limba maternă.     

Dezamăgire și renunțare 

Săptămânal, centrul pentru ajutor din Duisburg-Hochfeld aprovizionează cu alimente 400 de familii și aproape 2000 de oameni. Între aceștia, mulți pensionari cărora le este rușine să fie văzuți la cantina săracilor. Dau vina pe politică pentru situația în care au ajuns.  

„Întotdeauna am votat, am făcut ce trebuie. Dar când am petrecut ani de zile îngrijindu-mi mama bolnavă n-a contat. Nu, nu mă mai duc să votez!“, spune o femeie în jur de 60 de ani.  

Nici Amela Jakupi, o femeie intervievată pe stradă, nu se simte apreciată de către clasa politică. S-a stabilit în Germania în urmă cu 30 de ani. Spune că este oripilată de starea jalnică în care a ajuns cartierul în care trăiește, deși primăria stabilește, de la an la an, prețuri din ce în ce mai mari pentru curățenia orașului. Nimeni nu crede că apropiatele alegeri vor schimba ceva. "De ce să mai votăm?", se întreabă oamenii. 

Neîncredere în clasa politică 

Artera comercială este punctul de întâlnire al oamenilor care trăiesc în Hochfeld. Săli de joc, multe magazine de bijuterii și puncte de telefonie mobilă. Magazine cu delicatese sau buticuri șic nu există. Pe străzile adiacente funcționează multe localuri de tip fast-food, mai ales bulgărești. Localnicii dau vina pe bulgari pentru dispariția magazinelor drăguțe de pe pietonală.   

Mirze Edis și-ar dori mai multă deschidere față de cetățenii nou-sosiți în Hochfeld. „Magazinele nu au fost închise din cauză că au venit românii sau bulgarii, ci fiindcă populația de origine germană a părăsit cartierul. Mă bucur că locul se retrezește la viață iar pentru administrația orașului este bine să aibă încasări la buget.“ 

Nicăieri în Duisburg nu trăiesc mai mulți români și bulgari ca în Hochfeld. La alegerile locale puteau să voteze, fiindcă sunt cetățeni europeni. Dar aproape niciunul n-a făcut-o. Mirze Edis, membru în consiliul Hüttenwerke Krupp-Mannesmann, a constatat că aceștia nu au încredere în sindicate și în politică. „Noii noștri concitadini nu cunosc deloc partidele din Germania. Pornind de la experiențele din țările lor de origine, ei cred că și acestea sunt corupte, așa că le ocolesc.“ 

Un vot în plus 

Consecințele sunt grave dacă cei afectați de sărăcie nu mai ies la vot. „Nemulțumirea duce la apatie, la renunțarea la participare politică, dar nu la protest“, menționează studiul fundației Hans Böckler.  

Günter Spikofski este de părere că politicienii nu se tem de cei săraci, tocmai de aceea nu prea și-au luat în serios îndatoririle până acum. „Cred că frustrarea sporește, dar oamenii nevoiași nu vor stârni o revoluție. Așa că lucrurile vor rămâne așa cum sunt.“ 

Mirze Edis își dorește o schimbare. La vot ar trebui să meargă toți, nu numai oamenii înstăriți și cei cu educație aleasă. Prin urmare, va mai parcurge pe jos mulți kilometri prin cartier pentru a-i recâștiga de partea democrației pe vechii și pe noii locuitori. Reprezentantul Stângii luptă pentru un mandat direct în Bundestag. „La alegerile locale mi-au lipsit 168 de voturi pentru a deveni candidatul cu cele mai multe voturi.“ Dacă ar reuși să ajungă în Bundestag, ar fi unul dintre puținii parlamentari fără studii superioare. În schimb, în parlament, ar fi un vot în plus în favoarea săracilor, spune el.