Ambasada Rusiei și "idioții ei utili" din România

"Idioții utili" erau după definiția cancelarului german Helmut Kohl cei care susțineau "efortul propagandei sovietice în Europa Occidentală". Termenul se utilizează în general în cazul celor care se lasă folosiți pentru o cauză pe care nu o înțeleg. Oare dintre cei patru parlamentari români care au cerut audiență ambasadorului rus la București, câți nu înțeleg cu adevărat ce joc fac? Diana Șoșoacă, Mihai Lasca, Francisc Tobă, intrați în Legislativ pe listele AUR, și Dumitru Coarnă, PSD, i-au propus lui Valeri Kuzmin o așa-numită "poziție de neutralitate" a României în războiul declanșat de Rusia în urma invadării Ucrainei.

Pe Dumitru Coarnă, ani de zile șeful sindicatului polițiștilor, l-a prins revoluția milițian, șef de post la Călărași. Francisc Tobă era ofițer militar la Sibiu în 1989 și ani de zile a trenat dosarul în care a fost acuzat pentru reprimarea manifestanților din Sibiu, soldată cu peste 700 de victime: morți, răniți, arestați abuziv. Dosarul a fost clasat în 2010 pentru vicii de procedură. Tobă a fost deputat PSD între 1992-1996, pe urmă a lucrat la partid și ulterior a devenit consilierul premierului Adrian Năstase. Diana Șoșoacă ar fi lucrat și ea pentru ministrul Comerțului, Eugen Dijmărescu, în perioada guvernării Năstase, senatoarea refuză să-și afișeze CV-ul. Întreg discursul ei de la intrarea în parlament este antioccidental și pro-rus. Și Mihai Lasca își ține biografia ascunsă. De când a început războiul face zilnic și la vedere propagandă pro-rusă pe platformele sociale.

Numele celor patru parlamentari care i-au vorbit ambasadorului rus despre "neutralitatea" României, ca și cum țara n-ar fi în NATO, se află și pe o scrisoare citată de Bihoreanul și publicată de șeful neoficial al Sputnik Moldova, Iurie Roșca, în care se precizează că "parlamentarii români" cer neutralitatea țării și "încetarea acordării oricărei asistențe militare Ucrainei". 

Ambasada Rusiei la București îi cultivă pe inadaptații exaltați, pe nostalgicii melancolici după vremurile demult apuse, pe naționaliștii vulgari, care știu să folosească tușele groase. Pe lanțul propagandei ruse nu sunt doar "idioți utili", ci și agenți benevoli, care-și folosesc propria rețea profesională pentru a rostogoli mesajele.

La sfârșitul anului trecut, când situația din jurul Ucrainei era deja tensionată, zeci de primari și viceprimari din toată țara au fost invitați de ambasadorul rus la București să discute despre "cooperarea bilaterală" și despre cum să citească presa, cum să înțeleagă mesajele, ce să creadă și ce să nu creadă din "acuzațiile mincinoase" ale jurnaliștilor la adresa Rusiei. Toți acei șefi de orașe au stat și au înghițit prelucrarea politică pe care le-o făcea diplomatul rus, fără să se revolte, fără să spună nimic, fără să părăsească întrunirea. Acceptarea lecției politice pe care le-a predat-o oficialul rus în schimbul unor improbabile afaceri arată că pentru ei țara e mai puțin importantă decât interesele lor.

Rusia a știut mereu cum să fragmenteze grupuri, instituții, societăți, chiar și în momente acute. Destui politicieni români sunt înclinați spre diverse forme de trădare, în vreme ce alții, care formează masa tăcută, așteaptă momentul prielinic în care să întoarcă foaia. Deputatul PSD Daniel Ghiţă a spus cu emfază că va ieși din plen când Volodimir Zelenski se va adresa Parlamentului României, între altele pentru că românii ar fi fost "umiliţi pe timp de pace în Ucraina" şi pentru că oricum președintele ucrainean ar sta "într-un buncăr în timp ce poporul său moare".

Zilele trecute, în ciuda opoziției angajaților și a unei părți importante din elita culturală a României, directorul interimar al Teatrului Național din București, Mircea Rusu, a ținut neapărat să sărbătorească printr-un spectacol susținut de Dan Puric Ziua mondială a teatrului. Dan Puric este cunoscut pentru înclinația spre naționalismul gregar și admirația sa necondiționată față de Rusia: România ar trebui să fie alături de Rusia "dacă credem cu adevărat în creștinism, atunci trebuie să fim uniți împreună. România nu ar trebui să fie împotriva Rusiei, pentru că dacă suntem împotriva Rusiei, distrugem un vecin, o relație cu o țară creștină". La spectacolul lui Dan Puric a fost distribuită publicația Certitudinea, acuzată de propagandă extremistă, o fițuică la care colaborează o serie de actori foarte cunoscuți, refractari, pare se, în fața democrației liberale.

Există o listă de intelectuali români pro-ruși dată publicității după anexarea Crimeei de jurnaliști de investigații ucraineni care au studiat arhiva de email-uri furate de hackeri de la asistentul lui Alexander Dughin, unul dintre ideologii Kremlinului. În fruntea listei se află Adrian Năstase, premierul sub care România a fost primită în NATO, dar care, după ce a fost pedepsit pentru fapte de corupție, a dezvoltat din fruntea Institutului Nicolae Titulescu o relație specială cu Rusia. În jurul lui, un cerc consistent de foști și actuali politicieni, economiști, profesori participă de ani de zile la conferințe cu oficiali ruși, dezbat necesitatea dezvoltării relațiilor româno-ruse și insistă că azimutul cel mai bun este spre Est.

Majoritatea celor cu înclinații deschise spre Rusia au rădăcini în PSD, în AUR sau în diferite structuri de forță, și fac servicii Moscovei fără să le pese că România merge pe alt drum, fără să le pese că gesturile lor înseamnă deservicii aduse țării.