Analiză: Cum ne afectează succesul AfD din Germania de Est?

În partidul anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD) există voci care ar dori un referendum de tip Dexit, după modelul Brexit, care să ducă la plecarea Germaniei din Uniunea Europeană. AfD vrea o reformare a NATO în conformitate cu „suveranitatea națională germană”, iar în războiul ruso-ucrainean are simpatii pro-Putin. În plus, acest partid neagă schimbările climatice ca efect al acțiunilor umane, deci ridiculizează toate măsurile ecologiste, susține familia tradițională, respinge căsătoria între persoane de același sex, a cărei desființare a cerut-o în Parlament, deși co-președinta partidului, Alice Weidel, are o relație asumată cu o femeie de origine asiatică. 

În România, extremiștii au un program similar, iar succesul AfD le-ar putea fi de mare folos. Se vor putea raporta la exemplul german, ca la ceva pozitiv, folosindu-se de admirația tradițională a românilor față de tot ce vine din Germania. Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) e cotată cu 14 %  înaintea alegerilor parlamentare din decembrie, iar partidul Dianei Șoșoacă (SOS) cu 5% (potrivit sondajului CURS din august). Împreună ajung la 20%, dar acest scor este sub scorul românilor care își doresc cu adevărat un partid naționalist. O cercetare sociologică de acum doi ani arăta că peste 65% dintre români ar vota un partid naționalist, din care 40% spuneau că și-ar menține opțiunea dacă un astfel de partid ar propune măsuri și politici care să conducă la ieșirea României din UE (adică 26% din totalul populației). Totuși, peste 55% declarau că nu ar vota un partid naționalist anti-european (potrivit unui sondaj INSCOP din ianuarie 2022).

Există în societate o nemulțumire tot mai mare față de partidele autohtone, care nu au prea multe idei despre cum să se descurce România în viitorul complicat care o așteaptă, față de scăderea profesionalismului în politica românească, a liderilor tot mai puțin competitivi la nivelul continentului. Pe moment, această nemulțumire s-ar putea să se transforme în apatie. E posibil, însă, ca o mișcare naționalist-populistă să aibă cu adevărat succes dacă va avea lideri credibili. Cum a fost cazul Ungariei lui Viktor Orban în urmă cu 14 ani, când actualul premier a preluat guvernarea. Sau a Poloniei sub Partidul Lege și Justiție (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski, care a pierdut alegerile anul trecut în octombrie după opt ani de măsuri radicale, între care și interzicerea avortului. 

Europa Centrală balansează spre extrema dreaptă, nu doar cu Ungaria, ci și cu Austria, unde alegerile europarlamentare au fost câștigate de radicalii de la Partidul Libertăţii (FPÖ) și unde Viktor Orban speră să înlocuiască Polonia cu Austria în Grupul de la Vișegrad. În acest fel, el ar vrea să demonstreze că regiunea are o voce comună pro-Putin, anti-imigrație, pro-suveranistă. Ungaria are astfel de partea ei Slovacia, unde Robert Fico și partidul său de stânga Smer merg în aceeași direcție, cât și Austria și Cehia, unde radicalii sunt favoriți la alegerile din această toamnă. Ar fi o primă divizare clară a Uniunii Europene pe una din faliile regionale fragile.

În vreme ce Viktor Orban încearcă să adune un grup de state europene care militează pentru pace în Ucraina, deci pentru încetinirea sau oprirea ajutorului militar pentru această țară care a fost invadată de ruși în 2022, această idee se extinde. AfD a folosit-o în campania sa electorală, iar liderul creștin-democrat al landului Saxonia, Michael Kretschmer, a preluat-o pentru a-și asigura voturile înainte de alegerile de duminică, spunând că „trebuie să ne împăcăm cu Rusia, să cumpărăm din nou gazul rusesc, să nu mai dăm nimic Ucrainei și să-i expulzăm pe refugiații ucraineni”.

Contagiunea poate avea loc și în acest fel, prin cedarea partidelor mari cu tradiții democratice în fața extremiștilor. În România, PSD, care nici nu și-a format încă reflexe democratice,ar fi primul predispus spre astfel de cedări, iar exemplul tergiversării promisiunii de trimitere a sistemului Patriot către Ucraina e doar un exemplu. Totuși, nici în Germania și nici în România nu e posibil un vot anti-UE în acest moment, dar alunecarea în istorie se face lent.