Analiză: Schimbarea la față a lui George Simion

Liderul AUR nu a mai fost la fel de sigur pe el după ce s-a îmbrăcat în această haină de împrumut în care și-a impus să nu mai răcnească și să nu mai jignească. A intrat în arena politică abrupt, dar nu doar cu experiența din galeria de fotbal, ci și cu exercițiul persuasiunii din stradă. A jucat rolul tânărului anticomunist, înainte să înceapă marșurile unioniste, când era încă timid și nu-și arăta violența ce urma să vină din perioada manifestațiilor anti-vacciniste și apoi în parlament. George Simion nu i-a intimidat pe colegii lui din Camera Deputaților doar țipând, înjurând sau jignind, ci și printr-o apropiere fizică derutantă, cum a fost cazul fostului ministru al Energiei, Virgil Popescu, pe care l-a prins de ceafă și i-a strigat în față „hoț”, în vreme ce omul se afla la tribuna parlamentului, încercând să vorbească. Pe urmă, l-a urmărit și l-a înghesuit în lift. Parchetul General s-a autosesizat încă din februarie 2022, de la data incidentului, dar fără niciun rezultat concret.

Prima reacție pe care pare să o aibă Simion față de cineva care nu e pe aceeași poziție cu el este una violentă, chiar dacă în ultima vreme încearcă să-și reprime gesturile și vorbele. Respirația și mișcarea corpului îl dau de gol, dar reprimarea rămâne. Pentru unii, George Simion pare la dezbaterile televizate un prezidențiabil cu care se poate discuta, care are argumente, se exprimă coerent și răspunde mai clar și mai sincer decât ceilalți la marile teme de dezbatere. Nu vrea parteneriat civil, ca nu cumva să profite de el cuplurile gay, așa cum a cerut CEDO, și spune că „suntem o țară suverană și putem să ne luăm propriile decizii”. Vrea mai puțină Europă și mai puțin NATO în România. Patinează cu multă grijă printre subiectele sensibile ale suveraniștilor și încearcă să se delimiteze de rădăcinile legionare pe care le-au scos la suprafață colegii lui. Găsește explicații pentru cântecele cu iz legionar de la nunta lui, pe care ar fi vrut-o ca a Căpitanului, cum i se spunea liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Nu vrea să lase niciun detaliu neexplicat, fiindcă știe că după excluderea Dianei Șoșoacă din cursa prezidențială cu ajutorul Curții Constituționale, ar putea urma el. Aceasta pare să fie temerea lui cea mai mare, dacă intră în turul al doilea.

A dat interviuri peste tot în presa așa-numită democrată, ca și cum liderul AUR ar fi devenit brusc frecventabil, ca și cum radicalismul lui s-ar fi dizolvat odată cu schimbarea sa la față. Asocierea cu Gigi Becali, numărul 2 pe lista candidaților la Camera Deputaților, indică însă direcția clară în care vrea să meargă Simion. În același timp, liderul AUR a luat în stăpânire mai clar decât ceilalți candidați discursul naționalist și conservator: e patriot, fiindcă vrea să aducă Republica Moldova în România, e credincios și respinge tot ce are legătură cu LGBT de dragul lui Dumnezeu, e familist și aduce televiziunile acasă să-i filmeze fiul abia născut, soția și în general căsătoria perfectă, spunând că dorința lui cea mai mare e să mai aibă un copil. Totul e construit într-o manieră artificială, dar glazura de deasupra poate fi înghițită de cei mai puțin pretențioși. 

Ambiția lui a fost să demonstreze că are profilul naționalistului adevărat, că „proiectul lui de suflet” e unirea României cu Republica Moldova, că este „o greșeală strategică” să ajutăm Ucraina cu armament, că Bucureștiul e bine să aibă cu Rusia și China „relații bilateral avantajoase”. Dezideratele lui sunt destul de asemănătoare cu ale Moscovei, în fond, ambasadorul rus la București îndemna România încă din 2017 să pună în practică proiectul unirii „în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului”, ca în Crimeea. Rușii recomandau unirea și modificarea granițelor pentru ca apoi să se folosească de acest precedent în propriile lor planuri de recuperare de teritorii. Între timp, Kremlinul a renunțat la metodele pașnice, iar invazia rusă în Ucraina pare să nu-l deranjeze prea tare pe Simion.

Președinte al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) și deputat din 2020, George Simion are interdicție să intre în Republica Moldova și în Ucraina. Recent, șeful Comisiei parlamentare SRI, liberalul Ion Chirteș, l-a acuzat că spionează pentru Rusia, dar premierul Marcel Ciolacu l-a ajutat să demonstreze că nu e adevărat, cerând de la omologii lui din Republica Moldova și Ucraina date în această privință. De la Kiev răspunsul a arătat că interdicția împotriva liderului AUR are legătură cu „promovarea ideologiei unioniste care neagă legitimitatea frontierei de stat a Ucrainei” și cu faptul că „răspândește narațiuni despre presupuse încălcări ale drepturilor minorității românești” din Ucraina. Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova declarase încă de la reînnoirea interdicției, în februarie 2024, că liderul AUR „a fost declarat indezirabil în legătură cu implicarea în treburile interne ale Republicii Moldova”. Reluarea acestor subiecte îi dau încă un impuls lui Simion în fața electoratului său.

Limbajul dublu, trolii și boții, promisiunile excesive (de exemplu case cu 35.000 de euro pentru toți), naționalismul antieuropean, violența de limbaj prin care l-a convins inclusiv pe Volodimir Zelenski să nu mai țină un discurs în Parlamentul României, capacitatea de a disimula și de a umple golurile lăsate de stat (de pildă prezența la inundațiile din Spania) îl ajută să fie atractiv nu doar pentru suveraniști, ci și pentru mulți dintre cei dezamăgiți de partidele tradiționale.

Acest articol face parte dintr-o serie de portrete ale principalilor candidați la alegerile prezidențiale de duminică.