Berlinale: Intrare liberă pentru refugiați

Dacă i-a plăcut filmul? Kheir Allah Sweid zâmbește relaxat, pentru că este deja pregătit să răspundă. Tocmai l-au mai întrebat același lucru două echipe de televiziune și un reporter radio. „Deja am făcut pariu, în glumă, cine va fi abordat mai des de jurnaliști: președinta juriului, Meryl Streep, sau Kheir“, spune Anna Hartmann. Tânăra îl însoțește pe Kheir la Berlinale 2016, fiind una dintre cele 200 de voluntare care se ocupă de câte patru refugiați pe perioada festivalului de film. Interesul mass-media pentru această acțiune este mare: la numărul uriaș de filme despre refugiați, mulți jurnaliști vor să afle care este părerea acestora despre producțiile prezentate.

Preferatele lui sunt filmele de acțiune, spune Kheir, adăugând ironic că acum, și cele despre refugiați fac parte din această categorie. ”Avem destulă acțiune în Siria, mai mult decât ne-am dori”. Kheir Allah Sweid și Anna Hartmann au avut bilete pentru filmul "Fuocoammare". Documentarul arată călătoria periculoasă a refugiaților între Africa de Nord și insula italiană Lampedusa. Sirianul palestinian Kheir a supraviețuit unei astfel de călătorii cu barca, din Turcia până în Grecia. ”A fost cu adevărat periculos, marea era foarte agitată”, își amintește tânărul în vârstă de 25 de ani.

”Oamenii trebuie să fie informați”

Anna Hartmann și-a făcut griji pentru el. Cei doi s-au cunoscut în urmă cu patru luni la Oficiul Regional pentru Sănătate și Probleme Sociale, centrul unde sunt preluați refugiații la Berlin, și care a fost criticat pentru timpul prelungit de prelucrare a dosarelor. Kheir și un prieten au fost nevoiți și ei să aștepte foarte mult, riscând să-și petreacă nopțile pe străzi. Anna i-a ajutat atunci, în calitate de angajată a Centrului Germano-Arab pentru Educație și Integrare și așa au rămas în contact. ”Soția lui este încă în Turcia”, spune femeia de 34 de ani. ” Încă mai trebuie să treacă marea”. Sirianul dă afirmativ din cap. ”Vorbim în fiecare zi la telefon. Trebuie să mai așteptăm, marea este momentan foarte agitată”.

În "Fuocoammare" apar scene deosebit de dure, cu refugiați în stare critică, înghesuiți pe bărcile arhipline, aproape morți de sete, sau care și-au pierdut viața. ”L-a impresionat foarte tare. La fel și pe mine, dar sigur că pentru el a fost mult mai traumatizant”, spune Anna Hartmann, care s-ar fi bucurat până la urmă să vadă alt film. Kheir se arată curajos: ”Sigur că este groaznic. Dar nu ne e teamă. Am pierdut totul, nu mai avem ce pierde”. Consideră că astfel de filme sunt importante. ”Oamenii trebuie să fie informați”. Și, după părerea lui, nu ar trebui să se discute numai despre rutele refugiaților: ”Ne dorim să trăim în liniște și pace, nimic mai mult”.

Feedback pozitiv din partea refugiaților și a voluntarilor

La primul proiect de acest gen în cadrul Berlinalei, participă în jur de 40 de organizații caritabile din capitala Germaniei, cum ar fi "Arbeitskreis Asyl" (Cercul de lucru Azil), Crucea Roșie din Berlin, "Flüchtlingspaten Syrien" (Voluntarii pentru refugiați din Siria) sau "Moabit hilft" (Cartierul Moabit ajută). Voluntarii merg la cinema împreună cu refugiații, nu numai pentru a le oferi acestora un bilet gratuit, ci și pentru a mijloci contactul între refugiați și germani.

”Am primit mult feedback pozitiv”, spune șefa administrației de la Berlinale, Adrienne Boros. ”Pentru mulți, acest proiect reprezintă o oportunitate de a participa la viața culturală a Berlinului, dar și - de pildă prin filmele arăbești - de a se reîntoarce virtual acasă prin intermediul marelui ecran”. Anna Hartmann apreciază enorm angajamentul festivalului de film. A crescut în Berlin, mergând la Berlinale încă de când era copil. ”În acest an, tema principală este problema refugiaților, și ar fi greșit” - consideră ea - ”ca cei despre care au fost făcute aceste filme să fie excluși”.

Ajutor în căutarea unui serviciu

"Dreptul la fericire" este Motto-ul festivalului în acest an, la care au fost prezentate nenumărate filme despre refugiați. Într-un interviu la postul public de radio Deutschlandfunk, președintele festivalului, Dieter Kosslick, a subliniat răspunderea pe care o poartă cultura germană în criza refugiaților: la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii reprezentau cel mai mare grup de refugiați, având nevoie urgentă de ajutor.

Un mic sprijin pentru refugiați sunt stagiile la Berlinale. 18 tineri din Afganistan, Guineea, Irak, Mali, din teritoriile palestinene și Siria au posibilitatea de a câștiga experiență de muncă la ediția actuală a festivalului. În colaborare cu Centrul pentru consiliere și ajutor pentru tinerii refugiați și imigranți, li se dă posibilitatea să vadă cum se lucrează în centrul de presă, la punctele info, la punctul de acreditare sau la cinematografe. Și asta nu numai pe termen scurt, pentru că Berlinale intenționează să-i ajute pe refugiați să-și găsească locuri de muncă și după încheierea festivalului.

Mudar El Sheich are deja un job. Este angajat la ”Über den Tellerrand”. Organizația administrează, în cooperare cu secțiunea festivalului, "Kulinarisches Kino" (Cinematograful Culinar), un Food-Truck, o rulotă cu mâncare. Sirianul din Alep trăiește de peste un an în Berlin și este de fapt profesor de limba arabă. Dar în momentul de față îl fascinează gătitul: la început, când trăia într-un sumbru centru de primire, prefera să gătească împreună cu ceilalți. ”Îmi place ideea: am cunoscut mulți oameni, de pildă din Egipt sau Iran, și cultura lor”.

Iar acum la Berlinale, gătește zilnic diverse mâncăruri împreună cu Roberto Petza, bucătarul renumit din Sardinia și echipa lui, cum ar fi paste italienești cu hummus oriental. Nu are cum să vadă filmele din mica lui bucătărie improvizată în rulotă, dar face cunoștință cu o grămadă de oameni: ”Ajung să cunosc oameni din toate colțurile lumii și mă bucură să văd că îi interesează proiectul nostru”, spune Mudar El Sheich, într-o germană aproape fluentă.