"Bunicul meu muzical, Yehudi Menuhin"

Violonistul Daniel Hope este cunoscut publicului românesc din toamna acestui an, când a participat cu celebrul trio Beaux Arts la festivalul George Enescu. Nu doar ca membru al acestui trio, dar şi ca solist, Daniel Hope este unul din cei mai apreciaţi violonişti ai momentului, care a realizat cu succes şi câteva proiecte artistice ieşite din comun. El şi-a început carierea deja foarte devreme alături de Yehudi Menuhuin, în preajma căruia a avut norocul să se formeze ca muzician. Despre toate acestea şi mai ales despre familia sa cu rădăcini germane, evreieşti şi irlandeze Danile Hope vorbeşte în cartea pe care a publicat-o recent la prestigioasa editură germană Rowohlt sub titlul „Familienstücke" (Crâmpeie din istoria unei familii).

Daniel Hope a pornit într-o lungă călătorie în trecut, pe urmele familiei sale răspândite pe mai multe continente, după ce a fost izgonit de o femeie în momentul în care se afla în faţa „Vilei Dahlem" din Berlin. De această vilă se leagă o bună parte din istoria zbuciumată a familiei sale iar femeia care ieşise la geam cerându-i să plece i-a stârnit şi mai mult curiozitatea. Violonistul a vrut în sfârşit să afle cine e şi cine-i sunt strămoşii. El deapănă povestea mai multor generaţii, a căror viaţă se desfăşoară pe alocuri în paralel. În Irlanda, în Germania, în Africa de Sud sau în Marea Britanie. Drumurile acestor personaje se întretaie nu rareori, fotografiile pe care Hope le ştia din copilărie încep să prindă viaţă.

Daniel Hope: "Cel mai frumos lucru pe care l-am trăit făcând aceste investigaţii a fost să aflu multe poveşti despre oameni, pe care nu i-am cunoscut niciodată. Le ştiam doar chipurile din fotografiile care atrână pe peretele din sufrageria mamei mele la Viena. Ştiam că sunt rude, dar nu ştiam cine sunt şi ce legături există între unii şi alţii."

Cartea e foarte captivantă, autorul zugrăvind în culori vii diferite epoci cu evenimentele lor marcante bune şi mai puţin bune, până la ororile nazismului. Vila berlineză a străbunicilor săi devine un simbol al unui secol zbuciumat:

"În această vilă s-au întâmplat atât de multe lucruri. Cândva au locuit aici străbunicii mei, apoi clădirea a fost transformată într-o şcoală evreiască, pentru ca după aceea, pe edificiu să pună stăpânire naziştii. Nici nu-ţi vine să crezi că s-au petrecut atâtea în această casă. "

"Familienstücke" nu e doar povestea familiei sale numeroase şi răspândită în toate colţurile lumii - să precizăm aici că Daniel Hope s-a născut în Africa de Sud, fiind cetăţean irlandez, a crescut apoi la Londra iar acum trăieşte la Amsterdam căsătorit fiind cu o violoncelistă germană.

Daniel Hope a scris şi o autobiografie marcând principalele evenimente din viaţa sa: întâlnirea cu Yehudi Menuhin, în preajma căruia a avut şansa să crească, să se dedice studiului viorii, cu care a şi susţinut numeroase concerte şi care l-a influenţat puternic, motiv pentru care îl şi numeşte în carte "bunicul meu muzical". Menuhim l-a şi introdus pe tânărul violonist în muzica lui Enescu, pe care îl preţuia enorm. Interesante sunt şi proiectele artistice ieşite din comun pe care Daniel Hope le-a iniţiat de pildă cu Sting sau cu actorii Mia Farrow şi Klaus Maria Brandauer.

Un spaţiu aparte este consacrat şi activităţii desfăşurate în cadrul celebrului trio Beaux Arts, al cărui turneu de rămas bun a început practic în toamnă la Bucureşti şi se va încheia în vara anului viitor. Octogenarul Menahem Pressler, membru cofondator al ansamblului îşi aminteşte cu plăcere de concertele susţinute alături de George Enescu.