Câteva întrebări despre alianţa dreptei

Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu nu a reuşit să înfiinţeze un partid nou aşa cum îşi propusese iniţial şi de aceea a fost nevoit să recurgă la o soluţie de avarie, negociind preluarea unui mic partid înscris de mai multă vreme, dar practic necunoscut pe scena politică.

E vorba de Partidul Forţa Civică, condus de Adrian Iuraşcu, care până în prezent s-a remarcat prin protestele sale privind condiţiile restrictive de înfiinţare a partidelor.

Fostul premier nu se găseşte în cea mai fericită situaţie. Ca să poate fi acceptat ca lider al noii alianţe constituite în jurul PDL, ar fi trebuit să intre în alianţă cu un partid propriu. Mihail Neamţu a sosit în alianţă cu un vehicul propriu de producţie recentă (Noua Republică), Aurelian Pavelescu a adus cu sine eticheta unui partid glorios (PNŢCD), Vasile Blaga este liderul unui partid cu structuri bine închegate, numai fostul premier venea la întrunire pe jos.

Mihai Răzvan Ungureanu a anunţat miercuri în mod oficial că Forţa Civică va deveni “vehiculul electoral ce va permite membrilor Iniţiativei să-şi asume un rol activ în viaţa politică, participând la alegerile parlamentare din acest an”.

Se vede de la bun început că noua alianţă suferă. De obicei, o alianţă pune împreună două sau mai multe organizaţii politice, cu scopul de a le spori forţa electorală. În cazul acesta nu există însă decât cel mult două partide, dintre care unul cu structuri robuste în ciuda impopularităţii sale (PDL) şi altul foarte firav, dar cu avantajul unui renume propriu deja bine constituit (Noua Republică).

PNŢCD este o grupare destrămată demult şi care s-a divizat recent încă o dată între simpatizanţii şi adversarii preşedintelui Băsescu şi care nu mai funcţionează ca un partid unitar. A rămas mai curând numele său, care valorează ce-i drept mai mult decât toţi membrii săi la un loc.

În sfârşit, Fundaţia Creştin Democrată nu este un partid, rolul său fiind, pesemne, acela de a aduce fonduri pe filierele prietenilor politici. Dacă adăugăm la această alianţă aşa numitul partid Forţa Civică, ”un vehicul” de circumstanţă, după cum a dat de înţeles chiar Mihai Răzvan Ungureanu, avem imaginea unei construcţii însăilate în pripă, cu o forţă electorală incertă.

E în orice caz o alianţă ciudată, care nu pare deloc să se justifice. De ce PDL nu candidează, în ciuda impopularităţii vremelnice, sub propriul steag? De ce fostul prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, nu se înscrie în PDL? De ce Fundaţia Creştin Democrată, deşi nu este partid politic, are ambiţia de a reprezenta o entitate distinctă în cadrul unei alianţe electorale? Ce anume leagă aceste grupări cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu?

Sunt întrebări deocamdată fără răspuns.