Cazul Gheorghe Ursu și albirea foștilor securiști

După pronunțarea sentinței ÎCCJ, procurorii a adus noi probe la dosar, primite de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități (CNSAS) și de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“.

În motivarea sentinței de achitare, cei trei judecători ai completului de judecată au susținut că, „spre deosebire de anii 1948-1964, în care s-au produs acele atrocități împotriva poporului român, reținute și în hotărârile anterior menționate, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că există o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului“. Practic, prin acest paragraf, ÎCCJ răstălmăcește întreaga istorie a ororilor comise în timpul regimului comunist de către Securitate și activul de partid și după eliberarea tuturor deținuților politici în 1964.

Dosarul în care au fost judecați torționarii Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş cuprinde zeci de volume de mărturii care arată atrocitățile comise de aparatul represiv în perioada 1970-1989.

Fapte care contrazic decizia ÎCCJ

Greva minerilor din Valea Jiului din 1-3 august 1977 a fost cea mai amplă mişcare de protest din România regimului comunist, la care au participat peste 30.000 de lucrători în subteran, obligați să muncească în condiții inumane. Ceaușescu și-a întrerupt concediul pe litoralul Mării Negre și a aterizat împreună cu mai mulți miniștri la Lupeni. Printre revendicări, minerii au reclamat lipsa alimentelor, condițiile insalubre din locuințe în care de multe ori erau obligați să locuiască mai multe familii, pensiile insuficiente, sancțiunile aspre pentru neîndeplinirea planurilor de producție.

După ce Nicolae Ceaușescu le-a promis că le va satisfice toate revendicările, au venit și represaliile. Mulți dintre participanții la grevă au fost dați afară de la locurile de muncă sau au fost detașați în alte zone iar 15 greviști au fost condamnați pentru ultraj și ofensă adusă autorităților.

După încetarea grevei, minele din Valea Jiului au fost împânzite de securiști infiltrați. Așa se explică coordonarea ortacilor de către securiști în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 către sediile partidelor istorice, către redacțiile ziarelor de opoziție, către locuințele unor personalități publice.

Cazul Paul Goma este și el șters din istorie de către judecătorii ÎCCJ care i-au achitat pe foștii ofițeri ai poliției politice Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş. Disidentul anticomunist a fost arestat și maltratat de Securitate după ce a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad și o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu prin care cerea autorităților comuniste respectarea drepturilor omului. La presiunile presei occidentale, Paul Goma a fost eliberat de Securitate și a plecat din țară, stabilindu-se la Paris.

Cunoscutul disident anticomunist Radu Filipescu a fost arestat și condamnat în 1983 la zece ani de închisoare după ce a răspândit mii de manifeste în mai multe cartiere din București, prin care îndemna populația să iasă în stradă și să protesteze împotriva regimului totalitar. A fost eliberat după trei ani, în urma presiunii exercitate de Amnesty International și de alte organizații pentru apărarea drepturilor omului.

Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzina „Steagul Roșu“ din Brașov au intrat în grevă, nemulțumiți de frigul din case, de lipsa alimentelor, de salariile mici. Greviștii au scandat pe străzile Brașovului „Jos Ceaușescu!“ și „Vrem mâncare pentru copii“. După mai puțin de o lună, 61 de participanți la revoltă au fost condamnați la pedepse între șase luni și cinci ani de închisoare cu suspendare. Securitatea și-a făcut repede treaba.

În 2017, Parchetul General a anunțat că procurorii au deschis o anchetă penală pentru comiterea de infracțiuni contra umanității de către organele de represiune împotriva participanților la manifestația de protest de la uzina „Steagul Roșu“ din Brașov. Până în momentul de față, nu s-a auzit nimic despre vreun dosar prin care să fie trimiși în judecată milițienii și securiștii care i-au anchetat pe condamnați.

Acestea sunt doar câteva cazuri care infirmă răstălmăcirea istoriei represiunii comuniste de către un complet al celei mai înalte instanțe de judecată din România.