Antecedentele scandalului iscat de preotul Visarion Alexa

După ce un scandal iscat de slujitori ai Bisericii cutremură opinia publică, memoria colectivă îndeobște adoarme. Antecedentele sunt uitate, deși unele dintre cazurile de acest fel au făcut la vremea respectivă agenda unor ample investigații ale mass-media.

De peste trei decenii, încrederea românilor în Biserică a rămas neștirbită, depășind constant procentul de 60%. Pe de altă parte, sondajele de opinie au arătat de fiecare dată că încrederea în preoți este cu aproximativ zece procente mai mică. Atunci când un prelat conduce un BMW și locuiește într-o vilă de magnat, enoriașii se spovedesc mai degrabă icoanelor și spațiului sacru al bisericii decât preotului. La fel se întâmplă și în cazul preoților bețivi, al celor supuși păcatelor trupești, al ierarhilor corupți ori al foștilor colaboratori ai Securității.

Recentul scandal stârnit de preotul Visarion Alexa, parohul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh“ din București, care este pus sub control judiciar pentru 60 de zile în urma reclamației unei enoriașe că a fost abuzată sexual după spovedanie, se amplifică. În aceste zile, alte două enoriașe l-au acuzat pe preot, sub protecția anonimatului, de aceleași practici, una dintre ele susținând că a fost violată.

Din dialogul înregistrat audio de victimă reținem îndemnul duhovnicesc al preotului: „Să nu cazi în ispita dorinței de a te răzbuna. Răzbunarea lovește și pe alții, dar mai ales pe tine“. Amenințarea verbală este și aceasta înscrisă în Codul Penal.

Scandalurile în care au fost implicați slujitori ai Bisericii au tulburat apele în ultimele trei decenii.

Un dezertor al Bisericii Ortodoxe de la cele sfinte

Patriarhul Teoctist, deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1975-1989, este cel care a aprobat demolarea a șapte biserici istorice din București. Acuzațiile că ar fi colaborat cu Securitatea nu au putut fi dovedite, în situația în care arhivele predate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) au fost în bună măsură cernute de SRI.

Dar cea mai mare ticăloșie a Preafericitului a fost trimiterea, sub umbrela BOR, a unei telegrame de felicitare lui Nicolae Ceaușescu în 19 decembrie 1989, după masacrul de la Timișoara, în care îl asigura pe dictator că înalții prelați îl vor sprijini pentru „înfăptuirea marelui program de dezvoltare multilaterală a patriei“.

În ianuarie 1990, Patriarhul Teoctist s-a retras „în semn de pocăință“ din rangul de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române la Mănăstirea Sinaia, pentru ca după trei luni să revină în fruntea BOR. A fost unul dintre cei mai mari dezertori ai Bisericii Ortodoxe de la cele sfinte.

„Un viol la care ai consimțit și ți-a plăcut să se repete“

Tot pentru împrospătarea memoriei legate de păcatele cu fapta ori cu vorba ale unor slujitori ai Bisericii mă opresc asupra scandalului provocat în iulie 2019 de prodecanul Facultății de Teologie din cadrul Universității din București, Vasile Răducă, în urma afirmațiilor făcute la Radio Trinitas al Patriarhiei Române. În cadrul unei emisiuni interactive, ca să spun așa, a fost întrebat de o ascultătoare ce ar trebui să facă o femeie care, după ce a fost violată, rămâne însărcinată. „Dacă o femeie rămâne însărcinată în urma unui viol, este vorba mai degrabă de un viol la care aceasta a fost constrânsă să consimtă din punct de vedere fiziologic“, i-a răspuns prorectorul Răducă, adăugând că poate fi vorba de „un viol la care ai consimțit și ți-a plăcut să se repete“

Chiar a doua zi după emisiunea de la Radio Trinitas, Vasile Răducă a insinuat că nu a fost bine înțeles și a transmis presei unele clarificări. Iată una dintre acestea: „Mi s-a adresat întrebarea dacă un copil conceput printr-un viol trebuie să fie avortat. În calitate de preot ortodox, eu am comunicat punctul de vedere al Bisericii care socotește că acest lucru nu trebuie făcut“. La solicitarea fostului rector al Universității din București Mircea Dumitru și a fostului ministru al Educației Ecaterina Andronescu adresate decanului Facultății de Teologie de a-l demite din funcție pe Vasile Răducă, acesta a fost obligat să demisioneze.

Cazurile prezentate și încă altele, din păcate nu puține, sunt totuși excepții în rândul slujitorilor dreptei credințe. Tocmai de aceea e nimerit să ne aducem aminte și de preoții cu har ai Bisericii Ortodoxe.

Profil de apostol: părintele Constantin Galeriu (1918-2003)

În regimul comunist a fost arestat de mai multe ori și condamnat la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În timpul evenimentelor sângeroase din decembrie s-a aflat, în sutană, în rândul manifestanților, fiind și primul preot care a oficiat o slujbă pentru victimele care au scandat „Vom muri și vom fi liberi“. S-a rugat împreună cu zecile de mii de manifestanți din Piața Universității, în timp ce alți preoți se puseseră deja în slujba regimului Iliescu. De-a lungul drumului său de preot și cadru didactic universitar a publicat 15 cărți, unele fiind traduse în străinătate.

Închei acest profil de apostol cu una dintre cele mai tulburătoare cugetări ale părintelui Galeriu: „Singurătatea este încăperea unde Dumnezeu ne acordă audiență“.