Conflicte programate

Noua şefă a diplomaţiei germane,  ecologista Annalena Baerbock, nu poate fi acuzată de lipsa elanului necesar. Abia instalată în funcţie, programul ei a şi fost extrem de încărcat. S-a dus în vizită să se prezinte la Bruxelles, Paris şi Varşovia, a participat la reuniunea miniştrilor de Externe ai G7 de la Liverpool şi la o conferinţă pe teme de dezarmare din Suedia.

Ea a demonstrat de asemenea că poate să pună umărul. După sentinţa pronunţată în cazul crimei din grădina zoologică din Berlin, în care se spune explicit că făptaşul a acţionat la comanda unor instituţii de stat ruse, Baerbock a declarat persona non grata doi diplomaţi ai ambasadei ruse din Germania şi l-a citat pe ambasador la Ministerul de Externe. Prin aceste acţiuni, politiciana ecologistă în vârstă de 40 de ani a făcut ca lumea să vorbească despre ea.

Schimbare versus continuitate

Cu toate acestea este foarte posibil ca politica externă să devină un permanent măr al discordiei în interiorul noii coaliţii la putere, alcătuite din social-democraţi, ecologişti şi liberali. În linii mari conflictul va fi următorul: Baerbock vrea să schimbe multe, să pună accent pe politica pentru drepturile omului şi protecţia climei. Cancelarul Olaf Scholz este mai degrabă adeptul continuităţii, al continuării politicii Angelei Merkel. Şi, mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la dispute aprinse.

De exemplu în cazul Chinei: cancelaria federală nu a dezminţit propriu-zis ştirea că Scholz ar fi transmis conducerii de la Beijing deja la mijlocul lunii octombrie, cu mult timp înainte de a fi ales cancelar, că politica externă germană faţă de China nu va suferi modificări majore. Aceasta înseamnă că interesele economice rămân predominante. Mai multe ziare au scris că mesajul lui Scholz a fost transmis la Beijing de preşedintele Consiliului European, Charles Michel. Şi asta în condiţiile în care ecologiştii şi liberalii tocmai impuseseră în acordul de coaliţie ca încălcările drepturilor omului de către China, de exemplu în Hong Kong, să fie menţionate explicit.

Baerbock se gândeşte la o politică externă bazată pe valori, dar ce va însemna asta concret rămâne neclar. Deja puternicul lider al grupului parlamentar social-democrat din Bundestag, Rolf Mützenich, i-a trasat limite noii şefe a diplomaţiei, afirmând, spre stupefacţia ecologiştilor şi liberalilor, că politica externă se hotăreşte în principal la cancelaria federală. Aceasta şi este realitatea mai ales în politica vizând UE, constatată cu amărăciune de mulţi miniştri de Externe din epoca Angela Merkel.

Nord Stream 2, un alt măr al discordiei

În cazul Rusiei, reacţia dură a lui Baerbock după sentinţa privind crima din grădina zoologică este cu siguranţă aprobată de toţi membrii guvernului federal. Dar Baerbock ar vrea să nu se dea în exploatare noul gazoduct Nord Stream II, deşi e finalizat, iar aici nu există deloc consens. Sigur, dacă Rusia ar invada Ucraina, sfârşitul Nord Stream II ar putea fi o opţiune. Dar numai atunci.

Social-democraţii au fost şi sunt susţinători ai afacerilor cu gaz din Rusia. Cancelarul Scholz tocmai a constatat concis că gazoductul a încetat să mai fie o problemă politică, autorităţile având acum datoria s-o aprobe sau nu. El a spus asta ştiind prea bine că Germania are nevoie de acest gaz dacă anul viitor vor fi decuplate de la reţea ultimele centrale atomice rămase iar extinderea energiei din surse regenerabile nu va avansa în ritmul dorit de ecologişti.

Clima a devenit temă a politicii externe

În privinţa dezarmării atomice, Baerbock s-a declarat în Suedia în favoarea reducerii arsenalelor nucleare. Dar în Germania sunt în continuare staţionate arme atomice americane, care în caz de război ar putea fi lansate de la bordul avioanelor de luptă germane. Aceasta se numeşte participare nucleară, şi rămâne neschimbată şi sub noul guvern german. În acest scop, germanii chiar şi-au propus să achiziţioneze avioane noi. Aşa încât solicitarea reducerii arsenalelor nucleare rămâne un simplu apel al noii şefe a diplomaţiei germane, nimic altceva.

Dar faptul că Baerbock a atras spre ministerul ei competenţa pentru negocierile internaţionale privind clima, pe care până acum le-a purtat mereu Ministerul Mediului, este o înţeleaptă mutare de şah. Aceasta conferă o pondere mai mare Ministerului de Externe. Şi este un pas consecvent făcut de o ministră ecologistă. În orice caz, politica externă germană va deveni mai palpitantă decât a fost în ultima vreme, ceea ce merită salutat.