Comentariu: Marea înşelătorie Brexit a premierului Johnson

În parlamentul britanic au sărit scântei. Boris Johnson a înghiţit câteva linguriţe din leacul pe care el însuşi i l-a servit cândva fostului premier Theresa May. Actualul şef de guvern a fost nevoit să-i înfrunte pe adversarii din propriul său partid, care au venit cu argumente mai inteligente şi mai pragmatice ca ale sale. A fost dovada evidentă că prezenţa sa de spirit şi şarmul său superficial nu fac faţă unei dezbateri politice adevărate. Masca lui Boris Johnson a început să cadă. Iar prin pregătirea terenului pentru elaborarea unei legi contra unui Brexit fără acord, adversarii săi i-au servit o lovitură cruntă.  

Pierderea simbolică a majorităţii

Apoi a urmat pierderea simbolică a majorităţii, la diferenţă de doar un vot. În timpul discursului în parlament al premierului, deputatul conservator Phillip Lee s-a ridicat fără să spună un cuvânt şi a luat loc lângă liberali, în rândurile opoziţiei. Mai clar de-atât nu-şi putea manifesta dispreţul faţă de un şef de guvern şi partid.     

Iar declaraţia de adio a acestui parlamentar vorbeşte de la sine. În scrisoare apar termeni ca minciună, "bullying" şi iresponsabilitate. Prin strategia sa agresivă privind Brexitul, guvernul Johnson ar submina democraţia şi unitatea Marii Britanii. Phillip Lee a anticipat ameninţările lui Johnson la adresa celorlalţi conservatori rebeli şi a părăsit benevol partidul.  

A fost un gest simbolic care arată că guvernul Johnson se clatină. De câteva zile încoace, aproximativ douăzeci de "rebeli" din rândurile conservatorilor resping strategia guvernului privind Brexitul. Fiindcă politica executivului londonez se îndreaptă către o separare de Uniunea Europeană dură şi dezordonată, numai pentru a satisface nevoia de puritate ideologică a dreptei conservatoare şi ruperea completă a Regatului de comunitate.  

Marea înşelătorie Brexit

Micile şmecherii şi ajustarea regulilor la nevoie se practică de când lumea şi pământul în politică. Dar nu au voie să afecteze fundamentul democraţiei. Totuşi, Boris Johnson are alte planuri fiindcă el este un distrugător al sistemului şi face parte din categoria noilor iresponsabili din politică. Lui Johnson nu-i pasă dacă din cauza Brexitului se vor pierde şi ultimele locuri de muncă din industria oţelului sau dacă industria auto se prăbuşeşte.   

Fiindcă viziunea sa privind Marea Britanie este cea a jucătorilor de pe piaţa financiară, care susţin un Brexit dur: un Regat cu mai puţină implicare din partea statului, mai puţine taxe şi reglementări. Un fel de stat internaţional corsar, cât mai liber de alianţe şi de obligaţiile unei cooperări cu alte ţări.    

Credibil? Aiurea!

Pentru acest obiectiv, Boris Johnson îşi minte poporul şi parlamentul cât e ziua de lungă. El susţine că perspectivele unui acord cu UE au crescut. De fapt, de la Bruxelles se aude că nici măcar nu se negociază serios. Premierul Marii Britanii spune că există noi propuneri pentru graniţa irlandeză. Dar la Dublin se aude că el ar vrea să relaxeze obligaţiile stipulate în Acordul din Vinerea Mare (n.r. Acordul de la Belfast). Johnson mai susţine că UE va renunţa numai dacă o va putea ameninţa serios cu un Brexit dur. Or, asta este o prostie fiindcă Bruxelles-ul se aşteaptă la orice şi nu va face concesiile la care premierul londonez vrea să o forţeze.

Aşadar, întreaga construcţie a acestei aşa-numite strategii de negociere este o minciună. Rapoarte interne din guvern confirmă această bănuială. Britanicii au un premier care caută să-i înşele în privinţa celei mai importante decizii politice a Regatului din ultimele decenii. Un premier care trimite forţat parlamentul în vacanţă pentru a înlătura opoziţia. Deputaţii i-au dat o primă lovitură şi vor să-i lege mâinile. Nu se ştie dacă vor reuşi până la urmă, fiindcă şeful executivului se gândeşte deja prin ce trucuri ar putea amâna data Brexitului.    

Cât de isteţi sunt adversarii?

Fără o majoritate parlamentară, alegerile anticipate nu vor mai putea fi evitate. Va fi o luptă electorală în care Boris Johnson îşi va folosi capacitatea de a manipula fără scrupule adevărul, la nivel naţional. Rămâne de văzut dacă britanicii îi vor crede basmele. Lucrul acesta va depinde şi de capacitatea opoziţiei de a strânge rândurile şi de a acţiona inteligent pentru a-l înlătura din guvern pe marele mincinos în chestiunea Brexitului.