Schäuble pleacă, austeritatea rămâne

Vă mai amintiţi de câte un bătrân dascăl care vă chinuia cu multe teme şi vă făcea să lăcrimaţi prin comentarii acide privind prezumtiva voastră lene? A fost o mare uşurare când aţi putut scăpa cumva de materia pe care o preda sau poate chiar de el, că ajunsese la vârsta pensionării. Dar, în retrospectivă, la ceas aniversar, vă gândiţi cu mai multă nostalgie la bătrânul sever, de la care aţi învăţat totuşi multe şi care prin disciplina sa de fier a pus bazele succesului vostru de mai târziu la învăţătură. Aşa un om este Wolfgang Schäuble.

Austeritatea a permis atingerea obiectivului

Ministrul german de Finanţe a insistat vreme de opt ani în cadrul zonei euro pentru disciplină bugetară, reducerea datoriilor şi respectarea regulamentelor. El şi-a "enervat" colegii, după cum singur recunoaşte. Dar la final chiar şi delegaţi eleni au recunoscut că Schäuble a reuşit prin presiuni mai mari sau mai mici, prin încăpăţânare, să impună ceea ce era corect. Cu ajutorul unor umbrele de salvare fără precedent ţările din zona euro afectate de criză au fost menţinute pe linia de plutire. Au fost silite să aplice reforme de care singure s-ar fi ferit. Pe termen lung a meritat în toate cazurile. Numai în Grecia durează ceva mai mult, deoarece criza este foarte profundă, guvernele au fost incapabile şi opoziţia faţă de indispensabila disciplină a fost foarte mare.

Wolfgang Schäuble a reuşit prin felul său sever de a fi să ferească zona euro de dezmembrare. A împiedicat transformarea zonei euro într-o zonă a răspunderii comune. Nu a făcut-o de unul singur. Şi Olanda, Finlanda, statele baltice, Slovacia, Austria, frecvent şi Franţa şi Italia au sprijinit activ politica de salvare. Austeritatea nu este o invenţie a lui Schäuble. Reducerea cheltuielilor publice a fost obligatorie pentru evitarea colapsului. Poate că unii miniştri de Finanţe din statele aflate în sudul UE se bucură acum de plecarea bătrânului dascăl german. Dar ulterior se va vedea că felul în care a ştiut el să impună unele măsuri politice i-a ajutat pe mulţi. El nu s-a ferit de riscuri când a ameninţat un guvern elen cu excluderea din zona euro, reuşind astfel să-l readucă la raţiune. Şi nu l-a interesat niciodată ce cred ceilalţi despre el şi ce strigă pe la demonstraţii. El ştia de propriile reguli şi principii. Ca un bătrân dascăl.

Schäuble a îndemnat la luptă împotriva paradisurilor fiscale şi a pledat pentru o uniune bancară rezonabilă, care să nu implice şi o comunizare a riscurilor. La sfârşit de mandat, el avertizează: criza financiară, criza datoriilor suverane şi criza monedei euro încă nu au fost depăşite. Ne aflăm în toiul operaţiunilor de asanare şi nu trebuie să ne relaxăm - acesta este avertismentul său. Abţinerea de la noi datorii este marea sa moştenire. Un stat care nu se prăbuşeşte sub povara datoriilor proprii înseamnă cea mai înţeleaptă doctrină economică.

Oare ce ar fi făcut Schäuble?

În ciuda meritelor sale, paznicul zonei euro nu este de neînlocuit. Poate el le va lipsi unora, dar decisivă va fi politica pe care noul guvern german va dori s-o impună la Bruxelles. Iar această politică nu se va îndrepta, chiar şi în absenţa lui Schäuble, către o majorare a cheltuielilor şi spre cadouri financiare, deşi populişti din Grecia sau Italia visează deja la ele. Şi noul ministru sau noua ministră de Finanţe, care vor fi probabil liberali, vor continua linia disciplinei bugetare şi a reformelor în ţarile care au nevoie de asistenţă. Altceva nici nu s-ar putea cere contribuabililor germani.

Proba de foc va fi următoarea criză acută. Wolfgang Schäuble a avertizat preventiv că ar putea avea loc noi crize financiare şi explozii ale unor bule speculative. Zona euro va gestiona următoarea criză şi fără Schäuble. Dar unii responsabili se vor întreba probabil: oare ce decizie ar fi luat acum bătrânul om cu bogata sa experienţă?

Autor: Bernd Riegert/ia