Vladimir Gheorghievici Lipaev, 65 de ani, a fost numit de Vladmir Putin în aprilie ca ambasador al Rusiei la București, dar abia acum a fost programat să-și prezinte scrisorile de acreditare președintelui Klaus Iohannis. Lipaev s-a format ca diplomat în anii 1970 la vestitul Institut pentru Relații Internaționale din Moscova, care funcționează pe lângă Ministerul de Externe. Este un produs tipic al sistemului sovietic și a fost mai bine de 15 ani numărul doi al Departamentului de Resurse Umane al Ministerului de Externe, o funcție extrem de importantă, acordată în genere persoanelor care și-au dovedit loialitatea față de sistem. A mai avut misiuni în afară, la Oslo și la Frankfurt.
A fost nevoit să plece din Estonia în primăvara anului 2023, când guvernul de la Tallinn a pus în practică reducerea la minimum a relațiilor sale cu Moscova „în lumina veștilor constante despre atrocitățile comise de forțele ruse, inclusiv în Bucha”. Diplomația estonă a explicat că în aceste condiții „nu se poate vorbi de relații normale, mai ales având în vedere încălcarea gravă a dreptului internațional de către Rusia”. Letonia și Lituania au urmat același model.
România a expulzat la rândul ei 40 de membri ai Ambasadei Ruse din București pentru a aduce numărul angajaților la un nivel apropiat de cel pe care îl are Ambasada României la Moscova. Fostul ambasador, Valeri Kuzmin a fost lăsat, însă, în pace să-și manifeste aroganța, să-și cultive grupul de amici, să se vadă cu primari, cu studenți și chiar cu profesori de la diverse facultăți în care există facțiuni pro-ruse. Universitatea din Craiova nu e singurul loc în care există grupuri militante filo-ruse. La Academia de Studii Economice din București a funcționat și după invazia rusă din Ucraina Centrul Cultural Rus. Înainte de începerea războiului, Universitatea din Craiova şi Academia Diplomatică a Ministerului Rus de Externe au încercat să semneze un acord.
Anunțul a fost făcut chiar de către purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe de la Moscova, dar Universitatea a negat inițiativa, precizând că sunt doar parteneriate între diverse organizații neguvernamentale. De pildă, arbitrul internațional Marius Onofrei a înființat la Craiova organizația Amicii Rusiei și o parte din elita orașului agreează această tendință, mai ales că aici au conferențiat și au fost aplaudați diplomați și profesori ruși invitați de la Moscova. Fostul ambasador, Kuzmin a obținut invitații să le vorbească studenților în multe locuri: la Cluj, la București, la Târgoviște. Cu toate că era din vechea gardă a diplomației sovietice și că prefera un limbaj dur, care să sublinieze locul destinat de Moscova României, totuși a găsit uși deschise la universități, s-a văzut la Cluj cu Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a reușit să adune câțiva parlamentari care să-i propună o așa-numită "poziție de neutralitate" a României în războiul declanșat de Rusia în urma invadării Ucrainei, a avut de partea lui declarații pro-ruse de la doi foști miniștri de Externe, Adrian Severin și Andrei Marga, a avut permanent o presă care a jucat pro-Putin, a încercat de mai multe ori să dividă opinia publică din România pronunțându-se asupra unor subiecte sensibile, cum a fost cazul Cumințeniei pământului, sculptura lui Brâncuși pentru care statul român a deschis o subscripție publică, dar apoi s-a răzgândit sau despre unirea cu Republica Moldova, unde insista că totul trebuie făcut cu referendum „ținând cont că o astfel de situație s-a întâmplat în Crimeea”.
Kuzmin a fost un ambasador de succes, care a demonstrat la Moscova și în Occident că în România există elite politice și intelectuale gata să întindă o mână Rusiei, gata să se îndoiască de ideea atlantistă, gata să devină pragmatici în sensul premierului Viktor Orban.
Noul trimis al Moscovei la București are deci multe drumuri deschise și a venit cu misiunea nu doar să le continue, ci să le și lărgească. Să schimbe ce poate și să adauge probabil multă neîncredere în Vest.