Cum au găsit dezertorii ruși protecție în Franța

"Dezertorii nu sunt trădători iar dezertarea nu este o crimă, fiindcă nu există altă cale de ieșire din această situație", spune Alexander. "A nu participa la un război de agresiune este decizia rezonabilă a unei persoane bine educate", subliniază el în interviul acordat DW.  

Alexander este unul din cei șase dezertori ruși refugiați în ultimele luni la Paris. Aceștia au fugit, în 2022 și 2023, mai întâi în Kazahstan și ulterior în Franța, unde speră să primească azil politic.

Conform asociației germane "Pro Asyl", de la începutul războiului, în februarie 2022, până în septembrie 2023 cel puți 250.000 de ruși apți de armată au părăsit Rusia și au căutat protecție în alte țări, mai ales în Kazahstan, Georgia, Armenia, Turcia, Serbia și Israel. Deportările în Rusia din Armenia și Kazahstan sunt, între timp, de notorietate.

În lipsa unor căi de acces și în prezența unor politici restrictive de acordare a vizelor, puțini militari ruși se refugiază în țările spațiului Schengen, menționează "Pro Asyl". 

Precedent în Uniunea Europeană

Franța este primul stat european care permite accesul, chiar și fără pașaport, al militarilor ruși care se opun războiului din Ucraina. Dezertorii sunt verificați în prealabil în Kazahstan.    

"Înțeleg îngrijorările țărilor occidentale, reținerile de a le elibera documente de călătorie dezertorilor, fiindcă între aceștia ar putea fi și agenți ai serviciului secret rus FSB sau criminali de război", spune Alexander. Prin urmare, evadarea și călătoria mai departe a acestor bărbați sunt monitorizate. 

"Am verificat poveștile celor șase dezertori", dă asigurări Alexei Alșanski de la grupul rus de analiză "Conflict Intelligence Team" (CIT) – organizație care, la rândul ei, a fost nevoită să părăsească Rusia în 2022.

Alșanski, fost membru al armatei ruse, i-a ajutat pe dezertori să ajungă în Franța. "La un moment dat am contactat activiști pentru drepturile omului din UE. Demersurile au durat un an, timp în care dezertorii s-au aflat în Kazahstan."

Fuga din armată

Dintre cei șase bărbați primiți în Franța, doar tânărul ofițer Alexander a participat în mod direct la invazia trupelor ruse în Ucraina. În iarna anului 2022 el s-a aflat în peninsula Crimeea, anexată de Rusia.

La început, povestește Alexander, totul părea un exercițiu militar. Pe 24 februarie, soldații au pornit în coloană. "Nu a existat niciun ordin de a ataca Ucraina, nici instrucțiuni. Pur și simplu am trecut granița în Ucraina și abia atunci ne-am dat seama ce se întâmplă. Eram șocat și nu înțelegeam ce căutăm în Ucraina", adaugă el. 

Alexander susține că n-a vrut să ia parte la operațiune, dar știa că nici nu are cum să dezerteze. "Fie mă împușcau camarazii mei, fie eram arestat la graniță. Aveam nevoie de o cale legală pentru a mă întoarce în Rusia".

În primul concediu, după sosirea în Rusia, a cerut să iasă din structurile armatei. În septembrie 2022 s-a anunțat mobilizarea. "Atunci am știut că ori ajung în închisoare, ori pe front, ori fug din Rusia", spune Alexander.

Kazahstan - stația intermediară

Unul dintre puținele state în care rușii pot călători fără pașaport este Kazahstanul. Mulți bărbați, inclusiv Alexander, s-au refugiat în această țară. Prin intermediul unor cunoștințe a contactat activiști pentru drepturile omului și a solicitat azil. 

"Știam că o să fie greu să găsesc protecție în Kazahstan fiindcă această țară încă mai este oarecum dependentă de Rusia. Nu mi-au acordat statutul de refugiat, dar măcar mi-au prelungit legal șederea", adaugă dezertorul. În același timp, el a bătut la ușile ambasadelor occidentale pentru a cere ajutor. "Știam că n-am cum să depun cerere de azil decât pe teritoriul unei alte țări". 

După doi ani a reușit să plece în Franța. "Am primit permisiunea de intrare pentru că ne manifestăm activ împotriva războiului, nu fiindcă suntem dezertori", subliniază Alexander.

Nu există indicii privind comiterea unor crime de război

"Participarea sa la invazie a fost, pur și simplu, soartă", afirmă Alexei Alșanski. El adaugă, totuși, că nu poate fi absolut sigur de veridicitatea poveștii lui Alexander. Pe de altă parte, nu există indicii că militarul ar fi săvârșit crime de război în Ucraina. "De aceea ar trebui să se bucure de protecția umanitară, pe care este norocos că a primit-o."

Expertul CIT știe că partea ucraineană nu are înțelegere față de acceptarea dezertorilor. "Pentru oamenii de acolo s-ar putea să fie greu de înțeles perspectiva cealaltă și să nu realizeze că nu toți soldații ruși vor să lupte în Ucraina", explică Alexei Alșanski.

Conform dreptului internațional, menționează reprezentantul "Conflict Intelligence Team", simpla participare la război a persoanei nu o transformă automat într-un criminal de război. "Dreptul umanitar garantează protecție, în contextul unui conflict armat, tuturor persoanelor care nu sunt implicate în comiterea crimelor de război."

Critici la adresa societății civile ruse

Potrivit grupului CIT, numărul dezertorilor ruși a crescut de la începutul războiului. O mare parte a populației nu primește sprijin din partea societății, chiar dacă fuga de război "este un pas într-adevăr curajos", spune Alșanski.

"Dacă la o demonstrație împotriva războiului apare cineva cu o pancartă pe care scrie Nu, războiului! și, ulterior, petrece câteva zile în închisoare, persoana respectivă este considerată erou. Asemenea oameni pot primi viză, pentru ei există programe internaționale. Dar cine fuge din Rusia, după ce a pătimit câteva săptămâni la carceră, a fost bătut și înfometat fiindcă a refuzat să ia parte la războiul lui Putin, este singur." 

"Adio arme!"

În cele mai multe cazuri, doar organizațiile străine pentru drepturile omului sunt alături de acești oameni. "Societatea civilă rusă nu îi ajută pe dezertori. Parcă este paralizată când află că o persoană a fugit din armată. Este o atitudine cel puțin nedreaptă", spune Alșanski.

Cei șase ruși, organizați în asociația "Adio arme!", sunt activi în Franța, de unde îi sprijină pe dezertorii ruși, ca formă de protest față de războiul din Ucraina.

Autori: Sergey Dik | Kirill Schestakow | Anja Sokolow