Cum se poate recunoaşte propaganda de stat?

Tertipurile guvernului filipinez sunt considerate o dovadă actuală a propagandei de stat, de când jurnalista Maria Ressa a primit premiul Nobel pentru pace ca recunoaştere a luptei sale împotriva propagandei şi minciunilor statului. Propaganda de stat este însă acasă şi în alte democraţii, şi în lumea vestică. O dovadă din SUA este felul în care administraţia i-a "vândut" populaţiei războiul din Irak. 

Propaganda nu este un fenomen nou. Dar în prezent a atins o dimensiune fără precedent. Regimul nazist a folosit la vedere mijloace de propagandă pentru a convinge populaţia de justeţea ideologiei sale. Astăzi propaganda este adesea mascată şi este propagată prin mediile noi şi reţelele sociale. 

Iată câteva exemple: recent Meta (succesoarea Facebook) a şters, potrivit propriilor afirmaţii, o mare campanie de dezinformare a autorităţilor din Nicaragua. Pe pagini de internet şi prin diverse conturi de social media, preşedintele Daniel Ortega a fost elogiat trei ani în şir, în vreme ce opoziţia a fost discreditată. 

Un alt exemplu: în septembrie au fost blocate pe YouTube două canaluri ale Russia Today în limba germană, fiindcă răspândeau informaţii false despre coronavirus. Postul de televiziune public pentru străinătate Russia Today este calificat frecvent drept mediu de propagandă al guvernului rus. Doi cercetători de la Universitatea Oxford susţin că principala agendă a postului în cauză este răspândirea tezei că instituțiile media din vest răspândesc minciuni. 

Dar ce este propaganda de fapt? Şi cum se poate ea recunoaşte? Acest text încearcă să ofere răspuns la aceste întrebări. În acest scop am stat de vorbă cu patru experţi. 

Ce este propaganda? 

Politicienii folosesc intenţionat propaganda pentru a influenţa gândirea, acţiunile şi sentimentele oamenilor. Oamenii sunt aduşi în situaţia, prin manipulare, să adopte o poziţie sau atitudine dorită de guvernanţi, explică pentru DW Piers Robinson, politolog, membru al Organizaţiei pentru Studiul Propagandei. El a dat drept exemplu modul în care politicieni din SUA au justificat în faţa populaţiei războiul din Irak. 

"În acest caz ei au lăsat impresia că Irakul este o mai mare ameninţare decât era de fapt", aminteşte Robinson. Membri ai administraţiei americane au susţinut că Saddam Hussein se află în posesia unor arme de distrugere în masă. Dar acestea nu au fost găsite niciodată. Fotografiile prezentate de CIA drept dovadă au fost în mod voit dezinformare şi propagandă.

Acelaşi exemplu a fost oferit şi de Florian Zollmann de la Universitatea pentru Artă şi Cultură din Newcastle. Dezinformarea şi fake news sunt parte a propagandei, susţine el. Afirmaţiile false şi propaganda nu pot fi clar diferenţiate.

Propaganda este un pericol pentru statul de drept, pentru democraţie şi drepturile fundamentale ale omului, se arată şi într-un studiu al Parlamentului European. 

În plus, PR-ul nu trebuie subestimat, avertizează Robinson şi Zollmann. "În definitiv, şi PR-ul se întemeiază pe tehnici de propagandă", explică Zollmann. "Aceasta nu înseamnă că propaganda este mereu nocivă", a continuat el, "dar oamenii trebuie să fie conştienţi că pot fi influenţaţi şi prin PR." 

Ce scopuri urmăreşte propaganda politică? 

"Scopul principal este să asigure politicienilor şi guvernului o imagine pozitivă", a declarat Pavel Koshkin pentru DW în noiembrie 2021. La momentul acordării interviului pentru DW, Koshkin era cercetător la Institutul pentru Studii Americane și Canadiene, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse (acum nu mai lucrează acolo). Anterior el a mai fost redactor-şef al platformei online Russia Direct. În Rusia, propaganda de stat este folosită pentru a crea imaginea unei Rusii democratice, a explicat Pavel Koshkin în interivul acordat DW în noiembrie. 

Propaganda politică nu are doar scopul de a prezenta propria ţară într-o lumină favorabilă, ci şi de a demoniza alte ţări, culturi sau valori. Un studiu efectuat de Media Development Foundation arată cum se răspândeşte propagandă anti-occidentală în mass-media din Georgia. 

Robinson subliniază însă că propagandă nu se face doar în ţări cum ar fi Rusia, China sau Coreea de Nord. "Eu cred că în ţările democratice există foarte multă propagandă dar oamenii nu sunt conştienţi de asta. Aceasta este o mare problemă." Zollman a confirmat la rândul său: "Sigur că avem şi în Germania şi în SUA propagandă." Fiindcă propagandă se face şi în ţări totalitare şi în ţări democratice. Cu deosebirea că în ţările democratice accesul la informaţii din alte surse este mult mai facil.

Ce rol joacă mass-media la răspândirea propagandei politice? 

Mediile pot pe de-o parte să răspândească şi să amplifice propaganda, a explicat Christian Mihr, membru al "Reporteri fără Frontiere". Postul Russia Today este de exemplu adesea acuzat că ar fi un instrument de propagandă în slujba Kremlinului.

Russia Today este finanţat de la Moscova şi "reflectă cu precădere perspectiva oficială a guvernului rus", se arată pe pagina de net a Centralei Federale pentru Educaţie Politică din Germania. Şi postul public polonez de televiziune TVP este acuzat că foloseşte metode propagandistice şi glorifică partidul de guvernământ PiS. 

Mass-media pot transmite propagandă conştient dar şi inconştient. Pentru a demasca propaganda, presa ar trebui în cazul ideal să-şi îndeplinească funcţia de "câine de pază", susţine Robinson. Este una din funcţiile de bază ale jurnalismului, şi oamenii asta şi aşteaptă de la jurnalişti. Prin întrebări critice puse politicienilor, de exemplu, sau prin chestionarea unor experţi independenţi pe o temă sau alta.