De ce se închid închisori în Olanda?

SUA, China, Turcia sau Brazilia sunt doar câteva din ţările în care numărul deţinuţilor este în creştere. Dar în Olanda unele închisori stau goale. Unele au fost transformate în hotel sau centru cultural. Motivul? Populaţia din penitenciare scade. Dar cum s-a ajuns la asta? Este cu adevărat o poveste de succes? DW a cercetat statistici şi studii.

Faptele

Potrivit unui studiu realizat de universităţile Leiden (Olanda) şi Portsmouth (Marea Britanie) rata condamnaţilor la închisoare a scăzut în Olanda între anii 2005 şi 2016 de la 94 la 51 de deţinuţi la 100.000 de locuitori.

Această tendinţă descrescătoare nu continuă, dar cifrele se menţin la nivel scăzut. Potrivit Eurostat în 2021 şi 2022 rata condamnaţilor a fost de 54 la suta de mii de locuitori.

Olanda se numără între puţinele ţări europene în care această rată a fost descrescătoare. Potrivit platformei de date World Prison Brief (WPB), această evoluţie se mai poate constata în parte şi în Germania, Liechtenstein, Bulgaria, Cehia, România şi în ţările baltice.

Olanda este întrecută la acest capitol doar de Federaţia Rusă. Acolo, potrivit WPB, rata celor aflaţi în închisori a scăzut din 2000 cu 59 la sută. Doar că motivaţia este una politică: deţinuţi au fost eliberaţi pentru a lupta în războiul împotriva Ucrainei.

La nivel mondial nu se înregistrează o reducere a populaţiei aflate în închisori. Dimpotrivă, cifrele explodează. În America de Sud a crescut din anul 2000 cu 224 la sută, în Asia cu 141 la sută şi în Oceania cu 84 la sută.

Motivele

Scăderea numărului de deţinuţi în Olanda survine din mai multe motive. Între ele se numără durata pedepselor privative de libertate, evoluţia ratei criminalităţii, practica condamnărilor, munca personalului din justiţie, costurile pentru încarcerare şi resocializare şi prevederile legale.

Pedepse cu închisoarea mai puţine şi mai scurte

Numărul pedepselor cu închisoarea s-a redus. Dacă în 2005 în Olanda au mai fost pedepsiţi cu închisoarea 8305 oameni, în 2015 nu au mai fost decât 4540. Potrivit studiului, acest recul a fost înregistrat la toate categoriile de delicte penale.

Delictele legate de dreptul de proprietate au fost cu 44 la sută mai puţine, delicte cu violenţă şi sexuale au fost chiar cu 49 la sută mai puţine. Iar în cazul persoanelor care au ajuns la închisoare fiindcă nu şi-au plătit o amendă reculul a fost de 38 la sută.

În plus, în Olanda durata medie a unei pedepse cu închisoarea este remarcabil de scurtă. Experţii criminalişti ai Universităţii Leiden arată în studiul lor că jumătate din numărul total al deţinuţilor sunt eliberaţi în decurs de o lună.

Spre comparaţie: potrivit raportului SPACE al Universităţii Lausanne, în cele 46 de state membre ale Consiliului Europei doar 5,2 la sută din deţinuţi petrec, în medie, mai puţin de şase luni în spatele gratiilor. O cincime din ei ispăşesc pedepse între unu şi trei ani de închisoare.

A scăzut şi numărul celor cercetaţi în stare de arest

Un alt factor este numărul în scădere al celor arestaţi pentru cercetări. Dacă, potrivit studiului, în 2005 au mai fost arestate pentru cercetări 21.029 de persoane, în 2016 nu au mai fost decât 13.350. Aceasta înseamnă o scădere cu 37 la sută.

A scăzut şi rata criminalităţii

În intervalul 2005-2016 numărul delictelor penale înregistrate a scăzut de la 1,3 milioane în anul 2005 la 930.000 în anul 2016. S-au înregistrat cu 216.000 mai puţine delicte legate de proprietate (-27%) şi cu 32.000 mai puţine delicte cu violenţă (-26%).

Cel mai puternic recul s-a înregistrat la delicte cu distrugeri şi delicte împotriva ordinii publice (-50%) şi la delictele legate de traficul de droguri (-31%).

În 2018 s-au înregistrat cele mai puţine delicte penale împotriva cărora s-a depus plângere, anume 770.000. Între timp cifrele au mai crescut. Potrivit Statista, în 2022 s-au înregistrat în Olanda 798.000 de delicte penale.

Procurorii au mai multă putere

Din 2006 procurorii pot prelucra cazuri în Olanda fără implicarea unui judecător şi pot pronunţa sentinţe neprivative de libertate, de exemplu amenzi sau muncă în folosul societăţii. Aceasta a dus la o mai rapidă prelucrare a cazurilor şi i-a despovărat pe judecători.

Dar în mod surprinzător reforma nu a făcut ca procurorii să pronunţe mai multe condamnări, relevă studiul. Dimpotrivă, cifrele s-au micşorat.

Prin asta multe cazuri nu au mai ajuns în faţa instanţelor de judecată şi numărul persoanelor care ar fi putut primi o pedeapsă cu închisoarea s-a micşorat. Aceasta, la rândul ei, a contribuit la diminuarea numărului deţinuţilor aflaţi în închisori.

Anchetele trenează

Un studiu publicat în 2017 de Judith van Valkenhoef şi colegul ei Edward van der Torre, ambii experţi criminalişti, exprimă dubii severe faţă de povestea de succes olandeză. Între carenţe ei au enumerat anchete ineficiente şi chiar lipsa urmăririi penale.

Astfel Olanda a devenit un actor important în domeniul drogurilor sintetice şi va rămâne asta dacă nu vor exista schimbări de natură politică.

Criminalistul Francis Pakes, profesor la Universitatea Portsmouth şi coautor al studiului menţionat mai sus, a ajuns la următoarea concluzie: reculul populaţiei din penitenciare nu înseamnă automat că există mai puţină criminalitate.

Dacă nu se depune plângere împotriva unui delict penal sau procurorii decid neînceperea urmăririi penale, aceasta duce la mai puţine condamnări. Dar asta nu înseamnă că s-au comis mai puţine delicte penale. Una dintre dovezi este influenţa crescândă a mafiei drogurilor în Olanda.