Cine se salvează pe Arca lui Noe

E puțin probabil ca omenirea să se sfârșească din cauza unei pandemii, chiar de proporțiile ciumei, care a bântuit lumea aproape patru secole, dar dezastrele naturale accentuează polarizările și sărăcia, iar fantoma lui Marx încă bântuie. Totuși, în faţa revanșei naturii, nici măcar cel bogat și privilegiat nu are cum să se salveze până la capăt: omul nu este chiar atât de stăpân peste toate cele pe pământul acesta, așa cum poate ne-am închipuit.

În lunile de pandemie, o lecție pentru omul care căuta rețeta nemuririi și care a văzut încă o dată cât este de fragil, istoricul Lucian Boia a scris un volum despre dezastrele naturale care au lovit omenirea: seismele, pandemiile și încălzirea globală.

Toate acestea, spune Lucian Boia într-un interviu acordat SpotMedia.ro, accentuează polarizarea socială, iar lumea nu mai poate fi gândită azi în bucăți: planeta noastră e mai mică acum decât era odinioară o țărișoară.

Complet depăşit de istorie la vremea lui, scenariul lui Marx tinde să revină în actualitate, de data asta la scara întregii planete. Prăpastia dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci este mai mare astăzi decât în vremea întemeietorului „socialismului ştiinţific“.

Mai ales dacă privim lucrurile la scara întregului glob, aşa cum se şi cade într‑o lume „globalizată“. PIB‑ul pe cap de locuitor, în ţările cele mai sărace ale lumii, este cam de o sută de ori mai mic decât în ţările cele mai dezvoltate („prăpastia“ ar fi şi mai impresionantă dacă am lua în considerare strict extremele).

Lucian Boia, Scurtă istorie a dezastrelor naturale, în curs de apariție la Editura Humanitas

Lucian Boia, lumea se pregătea să găsească rețeta nemuririi și iat-o întoarsă din drum de o pandemie.

Nu prea a fost prevăzută pandemia, pornindu-se de la ideea că omul e din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai capabil să dea riposta cuvenită forțelor oarbe ale naturii și așa mai departe. Un om care tinde să devină sau aproape a devenit un adevărat Dumnezeu.

Or, mi se pare că tot ce s-a întâmplat acum a fost o lecție de modestie, pe care natura înconjurătoare ne-a dat-o. S-a văzut, odată cu această pandemie, că omul nu este chiar atât de stăpân peste toate cele pe pământul acesta, așa cum poate ne-am închipuit.

În multe privințe, pandemia asta seamănă cu pandemiile istorice: marea epidemie de ciumă din secolul al XIV-lea, de exemplu. A fost o lecție, o lecție usturătoare privitoare la limitele capacității umane de a fi stăpână peste toate cele.

Una dintre teze e că pandemiile apar atunci când civilizații diferite intră în contact. SARS CoV2 vine din China. Se aplică teza acestei pandemii?

Nu cred că asta e problema, că a pornit din China, doar dacă interpretăm lucrurile în sensul mitologiei conspiraționiste, ca să spun așa, că nu știu ce au fabricat chinezii cu nu știu ce intenții.

Nu, cred că pur și simplu s-a întâmplat ceea ce e drept că nu se mai întâmplase de mult timp la o asemenea scară. Noi tot pomeneam din când în când  gripa spaniolă, de la sfârșitul Primului Război Mondial, 1918 – 1919, și cu un gen de satisfacție ne raportam la gripa spaniolă, spunând că e ultima mare epidemie care a lovit Europa. Or, iată că lucrurile se complică.

Ce este mai îngrijorător e faptul că sunt multiple semnale în sensul unei naturi care nu mai vrea să fie atât de binevoitoare cu omul. Mă gândesc mai ales la încălzirea globală.

Ceva din ce a făcut omul să fi constituit o vulnerabilitate pentru pandemie? Ați amintit gripa spaniolă: acolo era și un teren vulnerabil social, criza războiului, foametea.

Și condiția umană, pur și simplu. Omul mereu a avut de-a face cu bolile, cu epidemiile. Lăsând la o parte cauzele specifice, e jocul acesta care uneori devine crud, între oameni și natura înconjurătoare.

Chestiunea asta cu încălzirea globală nu e glumă, e un proces care s-a accelerat în ultimii ani și vom vedea unde se va ajunge. Nu e vorba numai de încălzire globală, ci și de toate fenomenele conexe acestui proces. Clima pur și simplu s-a dereglat, sunt tot felul de manifestări extreme,  avem temperaturi ridicate, dar în același timp ploi abundente, inundații.

Climatul care era relativ sigur din perspectiva oamenilor a devenit în ultimii ani pur și simplu imprevizibil.

Puteţi citi interviul integral AICI.