Dezertorii ruși din Germania

Granițele Rusiei s-au aglomerat imediat după discursul din 21 septembrie al lui Vladimir Putin, în care președintele anunța mobilizarea parțială. Nu există o statistică oficială care să releve numărul celor care au luat calea străinătății dar se povestește despre sute de mii de bărbați fugiți de teama că vor fi trimiși pe frontul din Ucraina. Pentru unii, destinația a fost Germania. DW a stat de vorbă cu astfel de fugari dar și cu oameni care i-au ajutat să plece.

Ilia: „Nu am vrut să mă joc cu destinul meu”

Ilia a trăit în Ekaterinburg și se ocupa de comerțul cu mașini. Discursul lui Vladimir Putin l-a prins la muncă. „Mi-am strâns imediat lucrurile și mi-am dat demisia. Eram printre primii care urmau să fie mobilizați. Am pregătire militară de lunetist, comandant de vehicule de luptă și trăgător cu lansatoare de grenade. Din momentul primirii ordinului ar fi trebuit să mă prezint la unitatea militară în 38 de ore. Îmi era clar ce ar însemna să rămân în Rusia. Nu aveam de gând să mă joc cu soarta mea”.

După ce și-a luat diploma în fizică nucleară, Ilia a decis să se înroleze în armata rusă. „Îmi imaginasem armata ca fiind ceva grandios, puternic, chiar distractiv. Am descoperit în schimb un imens haos. Acolo m-am lămurit și în privința politicului din Rusia”. De fapt, toate calificările sale militare sunt doar pe hârtie. Nu a fost cu adevărat antrenat pentru nici una dintre arme. Pe front ar fi complet ineficient, spune Ilia.

De la locul de muncă a fugit direct la casa de la țară, pentru a nu putea fi găsit la adresa de domiciliu. Și-a sunat prietena iar împreună au găsit alți doi bărbați alături de care a fugit, chiar a doua zi după ordinul dat de la Kremlin, cu o mașină în Kazahstan. Le-a luat o noapte să ajungă din regiunea Sverdlovsk, în munții Urali, până la graniță. În aglomerația de la frontieră au pus la cale tactica de ieșire din țară: dacă îi întreabă grănicerul kazah unde se duc, îi vor spune că merg la munte, să vadă zăpada. Într-adevăr, polițistul de frontieră i-a întrebat. Rânjetul cu care îi întâmpinase s-a transformat în hohot de râs, când le-a auzit motivul. „Am râs și noi”, comentează dezertorul.

După câteva zile petrecute în Kazahstan, Ilia a ajuns la Köln, unde a depus cerere de azil. „Am mai fost de două ori în Germania, îmi place mentalitatea germanilor, stilul lor lejer și prietenos de viață”. Vrea să rămână aici - să lucreze sau să studieze. Și pentru asta va învăța limba germană.

Olga: „Nu vreau să am de-a face cu politica statului rus”

Olga a venit în Germania pe 26 septembrie. Născută la Rostov pe Don, în sudul Rusiei, lucra ca epidemiolog la Moscova. În Rusia, medicii cu anumite specializări sunt încorporați. În timpul pandemiei era gravidă și, sub amenințarea că nu i se va permite să-și dea examenele de absolvire a facultății, a fost forțată să lucreze în spitalele dedicate pacienților infectați cu SARS-CoV-2.

Mama Olgăi provine din Mariupolul controlat de ruși. Tatăl a lucrat în armată timp de 30 de ani și este susținător al războiului declanșat de Kremlin. „De vină sunt deceniile de propagandă la care a fost expus. Toți cei care lucrează în poliție sau armată trăiesc în propria lor lume. Începutul războiului ne-a rupt familia în două. Majoritatea rudelor din partea mamei au avut de suferit, casele le-au fost distruse. Din cauza situației politice, nu le mai văzusem de ani de zile. Cum era să plec în Ucraina la război?”, comentează Olga, care pe 24 februarie a postat pe Instagram un mesaj prin care condamna acțiunea militară rusă. Fostul ei soț a fost contactat în 40 de minute de reprezentanții unui serviciu de securitate. O oră mai târziu era informat și tatăl Olgăi. Ambilor li s-a pus în vedere că și-ar putea pierde locurile de muncă, dacă îi susțin opinia.

Exista riscul de a ajunge în închisoare pentru discreditarea armatei sau pentru extremism, dacă își mai dădea cu părerea. În scurt timp a luat în calcul să părăsească Rusia, dar din cauza unor obligații personale a amânat plecarea, până în momentul în care a auzit ordinul de mobilizare parțială comunicat de președinte. După trei zile de pregătiri a plecat din Moscova la Sankt Petersburg și de acolo la granița cu Finlanda, într-un autobuz plin cu bărbați care fugeau de încorporare. Prin Stockholm a ajuns la Berlin, unde au așteptat-o niște rude. Problema este că viza ei turistică, limitată temporal, nu îi permite să se angajeze. Germană vorbește dar nu ar dori să depună cerere de azil, nici să trăiască din ajutoare sociale. Dar nici nu vrea să mai aibă de-a face cu politica statului rus, care, încheie Olga, distruge vieți.

Artiom: „Ascultăm povești despre iadul de acasă”

Artiom este voluntar al unei agenții care face dosare pentru candidații la studii sau locuri de muncă în Germania. După 24 februarie, firma pentru care lucrează s-a oferit să îi ajute pe ucrainenii plecați din calea războiului. Între timp le oferă asistență și rușilor fugiți de mobilizare. „La început lucram 16 ore pe zi. Poate și mai mult. Ascultam poveștile oamenilor despre iadul declanșat acasă. Am avut oameni de toate vârstele, de la tineri de 17 ani la adulți de 54, foarte mulți medici”.

Germania nu îi trimite înapoi pe rușii care solicită azil politic. Pentru a ajunge să depună cererea de azil au însă nevoie fie de o viză valabilă pentru intrarea în Germania, fie de un bilet de avion cu escală într-un aeroport german. De preferat Frankfurt, unde zona de tranzit este deschisă 24 de ore, recomandă Artiom, și explică: „Cine ajunge la aeroport poate anunța polițistul de frontieră că vrea să ceară azil politic. Din Germania poți fi trimis doar într-o țară care ți-a emis viză de intrare”. Dar, încheie Artiom, „ar fi de preferat ca oamenilor care vin din Rusia pentru că nu vor să omoare și nici să fie omorâți în război să nu li se mai ceară viza, să le fie permisă intrarea în baza unui simplu act rusesc de identitate”.