Dialogul UE-Belarus trebuie să continue

Teatrul alegerilor nu s-a jucat pentru publicul autohton ci pentru cel din străinătate fiindcă în ultimile luni UE a fost cea care a depus eforturi de apropiere de regimul de la Minsk.

Numai naivii pot fi surprinşi sau dezamăgiţi de modul de desfăşurare a alegerilor sau de brutala reprimare a opoziţiei. Toţi cei care cunosc realităţile din Belarus ştiu ce stat a organizat Lukaşenko în ultimii 16 ani. Cunoscătorii ştiau şi despre mijloacele administrative puse în joc pentru a-i garanta lui Lukaşenko o victorie cu mult peste 70 la sută. Cu dictatorul de la Minsk nu se va putea trece niciodată la o democraţie reală, aceasta este concluzia ultimului scrutin.

Totuşi, cine solicită încetarea dialogului UE cu Lukaşenko demonstrează poate că este un om de o înaltă ţinută morală, dar nu ştie care sunt realităţile din Belarus. Îngheţarea dialogului şi izolarea ţării de la graniţa de vest a Federaţiei Ruse nu ar fi de ajutor în continuare, după cum ne învaţă experienţa ultimilor 16 ani. Dialogul trebuie să continue dar să fie unul critic, fără evitarea temelor sensibile, cum ar fi drepturile omului. De altfel, responsabila europeană pentru politică externă şi de securitate, Catherine Ashton, a şi făcut primul pas în această direcţie, cerând eliberarea tuturor opozanţilor arestaţi.

Continuarea dialogului este dictată şi de o altă raţiune, ce ţine de realităţile sociale din Belarus. Societatea este şi acolo, ca şi în multe alte state foste comuniste, adânc divizată. Marea masă a populaţiei este apolitică şi suportă regimul autoritar. Colapsul în care a intrat ţara la prăbuşirea comunismului, în urmă cu două decenii a lăsat urme adânci, făcând să dispară speranţa că este posibilă o schimbare politică reală. Sigur că opoziţia din Belarus are de suferit de pe urma şicanelor la care este supusă, dar marea ei problemă este că majoritatea nu crede că ar fi capabilă să gestioneze mai bine problemele ţării decât regimul Lukaşenko.

Numai un grup social restrâns militează pentru o schimbare politică. Acesta este compus din oameni cu un nivel mai ridicat de educaţie, intelectuali, mici întreprinzători, numeroşi studenţi care trăiesc în capitala Minsk sau în alte oraşe mari. Aceştia au demonstrat ieri în sprijinul opoziţiei. Ce-şi doresc ei este o ţară proprie democratică în Europa. Pentru ca acest grup să-şi sporească ponderea, este nevoie ca membrii şi simpatizanţii săi să fie stimulaţi prin înlesnirea obţinerii vizelor de călătorie, prin mici credite oferite de BERD precum şi prin proiecte de parteneriat în domeniul educaţiei. Toate acestea sunt posibile doar dacă dialogul cu regimul Lukaşenko nu va fi întrerupt.

Autor: Ingo Manteufel / IA
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu