După tragedia de la Colectiv, Piedone vrea în libertate

Rănile provocate de tragedia de la clubul Colectiv din seara zilei de 30 octombrie 2015 în urma căreia 64 de oameni, dintre care cei mai mulți tineri, au murit iar 146 au rămas cu răni grave nu s-au vindecat. După doi ani de la tragedie, un tânăr care a scăpat cu viață din flăcări s-a sinucis, neputând să suporte pierderea iubitei.

Pe 8 decembrie, fostul primar al primăriei sectorului patru din București Cristian Popescu-Piedone şi alţi condamnaţi în dosarul Colectiv au depus la Înalta Curte de Casație și Justiție un recurs în casaţie, prin care solicită rejudecarea procesului. Magistraţii Înaltei Curți au admis în principiu recursul în casație, stabilind termen pe 22 februarie 2023, însă nu au fost de acord cu suspendarea executării pedepselor așa cum solicitaseră inculpații care se află în închisoare.

 Pe 12 mai anul acesta Cristian Popescu-Piedone a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la 4 ani de închisoare pentru abuz în serviciu, pedeapsă scăzută la jumătate faţă de condamnarea de 8 ani şi 6 luni de închisoare decisă de Tribunalul Bucureşti. Toate sentințele dispuse de Tribunalul București au fost reduse de Curtea de Apel. Pe lângă scăderea la jumătate a pedepsei, Piedone a fost scos şi de pe lista inculpaţilor care trebuie să plătească daune morale și materiale de zeci de milioane de euro către victimele incendiului și familiile acestora în solidar cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) București. Pedepsele pentru cei 13 condamnați însumează 160 de ani de închisoare.

Dosarul Colectiv a fost trimis în instanță pe 28 aprilie 2016. Procurorii s-au mișcat repede, dar s-au lovit de nenumăratele amânări ale judecării cauzei de către instanțele de judecată. Judecarea cu celeritate a dosarelor importante s-a dovedit din nou a fi doar o vorbă în vânt. Instanțele de judecată au ignorat presiunea opiniei publice și a victimelor care au supraviețuit incendiului. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de a admite „în principiu“ recursul în casație confirmă faptul că judecătorii au de multe ori cu totul alte priorități, după criterii numai de ei știute.

Statul face economii pe seama victimelor

Multe din victimele care au supraviețuit incendiului și familiile care și-au pierdut copiii suferă și acum de boli psihice grave. Dacă imediat după tragedia de la Colectiv o serie de psihologi s-au oferit să-i consilieze gratuit pe cei care au scăpat cu viață, cu timpul ajutorul acestora a încetat. Tratamentele prin psihoterapie costă foarte mult, ca și în alte state, iar Guvernul nu și-a asumat să le plătească. Terapia unei traume este de lungă durată, iar terapeutul nu poate să anticipeze de cât timp e nevoie pentru ca un pacient care suferă de o depresie majoră să poată interioriza drama și să se reintegreze social.

Potrivit unei hotărâri de Guvern din 2016, statul acordă 2.000 de euro lunar răniților care se tratează în străinătate și 30 de lei pe zi celor care primesc îngrijiri medicale în localitatea de reședință. Sumele sunt infime față de nevoile pe care le au tinerii care au supraviețuit incendiului de la clubul Colectiv. Răniții trebuie să folosească zilnic diferite creme, unele foarte scumpe, pentru ca pielea să se refacă, dar costurile nu sunt decontate de stat. Mulți spun că dacă nu ar fi ajutați de fundații caritabile, nu ar putea să se descurce.

Autoritățile din România au ascuns maladiile cronice ale sistemului medical

La puţin timp după tragedia de la Colectiv, fostul ministru al Sănătații Nicolae Bănicioiu declara că autorităţile române nu au nevoie de ajutor din străinătate pentru a trata răniţii: „Nu avem nevoie de nimic în acest moment. Medicii noştri pot gestiona situaţia. Din Franţa şi Germania, din foarte multe părţi, am primit astfel de solicitări. Momentan, noi ne descurcăm foarte bine, iar medicii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii.“

La rândul său, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență Raed Arafat declara la câteva zile de la tragedie: „Dacă aș avea un copil, l-aș fi dus la unul din spitalele din București.“

După mai multe zile în care victimele incendiului au fost tratate în spitalele din București, unii pacienți cu arsuri foarte grave au murit, nu doar din cauza arsurilor, ci pentru că spitalele nu sunt dotate cu săli antiseptice. Infecțiile cu bacterii nosocomiale au curmat viața unor tineri care ar fi putut supraviețui.

Abia după ce Guvernul și managerii spitalelor au realizat că șansele de supraviețuire ale unor pacienți sunt minime, au decis să transfere dintre răniți la spitale din Belgia, Austria, Germania, Israel, Olanda. Mulți dintre ei erau infectați cu bacterii din spitalele românești. La câteva zile după tragedia de la Colectiv, managerul Institutului „Matei Balș“, senatorul PSD Adrian Streinu-Cercel, a declarat că „nu există spital, în țară sau în străinătate, în care să nu existe riscul infecțiilor nosocomiale“. În realitate, Guvernul și managerii spitalelor au vrut să ascundă incapacitatea sistemului medical din România de a trata astfel de cazuri în spații aseptice de siguranță maximă.

Nici după 7 ani de la tragedia de la Colectiv nu avem un spital la standarde europene care să trateze pacienți cu arsuri foarte grave. Promisiunile guvernelor au rămas în stadiul de proiect.