Frumoşi premianţi, scăzut nivel

Pelicula "Bal" (Miere), marele câştigător de anul acesta al Berlinalei a polarizat întreaga atenţie a iubitorilor de film. Din concurenţa mediocră a festivalului, filmul regizat de turcul Semih Kaplanoglu şi alte patru-cinci pelicule au ieşit în evidenţă. Câştigătorul de anul acesta se înscrie de minune în tradiţia ultimilor ani la Berlinală. În trecut, premiate erau în principal pelicule din naţiuni cinematografice mai puţin cunoscute, aparţinând unor regizori cu nume puţin sau deloc sonore în lumea filmului.

Semih Kaplanoglu nu este câtuşi de puţin un necunoscut. Un alt film al său, "Süt" (Lapte), a rulat până nu demult în cinematografele din Germania. Ursul de Aur acordat regizorului turc consemnează trendul ultimilor ani din cinematografia turcă, marcată de puternice accente artistice.

Premii meritate

Juriul prezidat de regizoril german Werner Herzog a premiat într-un mod la fel de "somptuos" şi celelalte pelicule. De pildă, premiul pentru regie acordat lui Roman Polanski este cât se poate de meritat şi nu ar trebui să fie privit ca un gest de solidaritate cu regizorul aflat în arest în Elveţia. E drept, filmul "The Gost Writer" conţine un dram de convenţional, însă filmul este atât de bine închegat şi jucat încât şi-a făcut rapid loc în inimile iubitorilor de film aflaţi la Berlin.

Pe de altă parte, Ursul de Argint acordat coproducţiei suedezo-române "Eu când vreau să fluier, fluier" în regia lui Florin Şerban a fost o decizie cât se poate de bună care confirmă ochiul avizat al membrilor juriului. O decizie cu atât mai înţeleaptă, cu cât în trecut criteriile de care se ţinea seama în evaluarea unui film nu erau dintre cele mai obiective, verdictul criticilor şi al juriului internaţional fiind rareori identic.

O remarcă

O singură remarcă cu tentă critică poate fi făcută la adresa juriului de anul acesta. Filmul iranian "The Hunter" ar fi meritat cu siguranţă un "urs" nu doar datorită aspectului politic al peliculei. În rest, jos pălăria în faţa juriului!

Toate bune şi frumoase la Berlinala din 2010? Nicidecum. Merituoşii premianţi de anul acesta nu pot ascunde nivelul slab al filmelor nominalizate. Nu este din păcate prima oară când se întâmplă acest lucru. Competiţia, inima Festivalului de film de la Berlin, trebuie pur şi simplu reformată.

Un semn clar al decăderii festivalului este absenţa regizorilor mari care preferă să meargă la Festivalul de la Cannes. Pedro Almodovar, Lars von Trier sau Quentin Tarantino au optat să îşi prezinte filmele pe Coasta de Azur, nu la Berlin. Triumful calităţii necesită reforme şi decizii curajoase.

Autori: Jochen Kürten / Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz