Game over pentru Super Mario

Nici nu trecuseră nouă luni de la preluarea șefiei BCE, când Mario Draghi a rostit, la 26 iulie 2012, cuvintele care i-au asigurat un loc în cărțile de istorie. În acel moment, criza datoriilor din zona Euro era în punctul ei culminant. Grecia era practic în faliment și țări mari precum Italia, Spania și Franța aveau probleme cu accesul la împrumuturi din piețele financiare. Speculanții pariau pe prăbușirea uniunii monetare.

Cu o singură propoziție, Draghi le-a luat acestora apa de la moară. BCE este pregătită, în cadrul mandatului ei, "să facă tot ce este necesar pentru a apăra moneda Euro", a spus Draghi la o conferință la Londra. "Și credeți-mă, va fi de ajuns", a adăugat el după o scurtă pauză. Mesajul pentru piețele financiare a fost unul cât se poate de clar: nu puteți câștiga în fața BCE.

Salvatorul Euro

A fost un pas riscant, dar care a avut efectul scontat: speculațiile s-au redus, la fel ca și costurile împrumuturilor din piață, politicul a primit spațiu de manevră suplimentar pentru a ieși din criză "Discursul lui Draghi de la Londra a salvat moneda Euro", spune Thomas Mayer, fost economist-șef la Deutsche Bank, azi lider al thinktank-ului Institutul de Cercetare Flossbach von Storch.

Iar Draghi a arătat clar ce a vrut să spună prin "whatever it takes": el a inundat piețele cu bani ieftini emiși de BCE. A redus la zero dobânda de politică monetară, ridicată de predecesorul său Trichet. A introdus chiar dobânzi negative pentru bănci, pentru a stimula acordarea de credite. Și a cumpărat, lună de lună, obligațiuni de stat și private în valoare de până la 80 de miliarde de euro. Volumul total al acestor achiziții până acum: 2,6 mii de miliarde de euro.

A fost atât de decis în acțiunile sale, încât a fost poreclit "Super Mario", după personajul din cunoscutul joc video cu același nume.

Dușmanul celor cu economii

Mai ales în Germania, țara celor cu economii în bănci, Draghi a fost aspru criticat, deoarece depozitele nu au mai fost deloc rentabile, din cauza dobânzilor extrem de mici. "Astfel crește probabilitatea ca oamenii să cadă în sărăcie la bătrânețe", a declarat economistul Mayer pentru DW. "Simultan, dobânzile zero și negative duc la o redistribuire a bogăției."

Asta pentru că, în căutarea de randamente mai bune, foarte mulți bani sunt plasați în acțiuni și imobiliare. Cursurile acțiunilor la burse cresc mereu, la fel ca prețurile la locuințe și chirii. "Profitorii sunt în mod clar proprietarii de imobile și cei care dețin acțiuni - în Germania, aceștia reprezintă o minoritate absolută", explică Mayer.

Profesori de economie germani l-au acuzat pe Draghi că și-ar fi depășit atribuțiile conferite de mandatul său la BCE, prin finanțări de stat nepermise, dar nu s-au putut impune în fața lui la tribunal. La fel vede lucrurile oponentul lui Draghi din Consiliul BCE, șeful Bundesbank Jens Weidmann. Doar în urmă cu câteva săptămâni, Weidmann a declarat că băncile centrale ar trebui "să-și vadă strict de îndeplinirea mandatului care le revine".

Tragicul lui Draghi

Dar Draghi nu a avut altă opțiune, a fost nevoit să se decidă în plină criză ce curs va urma - nu avea cum să facă o politică monetară pe placul tuturor. Prioritatea sa a fost să le ofere statelor slăbite din sudul UE timp și spațiu de manevră prin dobânzi zero și cumpărarea obligațiunilor emise de acestea. Timp pe care, așa cum a insistat el, guvernele acestor state ar trebui să-l folosească pentru aplicarea unor reforme fundamentale. Concret: reducerea cheltuielilor, stimularea creșterii economice, eficientizarea economiei și reducerea creditelor neperformante în sectorul bancar.

Face parte din tragicul din jurul lui Draghi faptul că apelurile sale au fost prea des ignorate de politicieni, mai ales în Italia sa natală. Nu a reușit nici în atingerea obiectivului său principal: în ciuda invaziei de bani din piață, inflația în zona Euro este mult sub pragul autoimpus de 2%.

Acum, când conjunctura economică începe să sufere din nou și în Europa, BCE este prinsă cumva nepregătită: nu mai are instrumente să ajute economia în următoarea perioadă de recul. Dobânzile sunt tot pe zero, doar controversata cumpărare de obligațiuni de stat mai poate fi puțin prelungită.

Rămași fără muniție

Meritul lui Draghi este prin urmare salvarea uniunii monetare în vremuri de criză profundă. Eșecul său este faptul că o lasă pe urmașa lui Christine Lagarde cu un arsenal aproape gol în lupta cu viitoarea criză.

Iar criza următoare va veni cu siguranță, crede economistul Thomas Mayer. "Aș sfătui-o pe Christine Lagarde să se pregătească deja pentru criza următoare și să elaboreze alternative la actuala politică monetară."

Mai devreme sau mai târziu, noua șefă a BCE se va confrunta și ea cu problema de bază, cu care a avut de-a face și Draghi și pe care nu a reușit să o rezolve, dar nu din vina sa: pentru ca uniunea monetară să funcționeze mai eficient, statele membre trebuie să renunțe la anumite atribuții, adică să cedeze din suveranitatea lor. Ori se aplică peste tot o politică fiscal-economică similară, ori statele membre decid să își asume responsabilitatea unul pentru celălalt. Ambele variante sunt la fel de improbabile.