Grecia: reîntoarcerea extremei drepte

Imaginile surprinse într-o şcoală profesională din Stavroupoli, o suburbie a Salonicului, au fost şocante. Mai întâi se puteau vedea tineri mascaţi şi îmbrăcaţi în negru, cu răngi de fier, cuţite şi pietre în mâini, atacând alţi tineri. Aceia împrăştiaseră în faţa şcolii foi volante împotriva politicii educaţionale a guvernului conservator. Ulterior, mascaţii s-au adunat în curtea şcolii, prezentând salutul nazist.

Atacul din şcoala din Stavroupoli a avut loc pe 27 septembrie. A fost prima acţiune de acest gen a potenţialilor succesori ai formaţiunii neonaziste elene Zorii Aurii, scoasă în afara legii cu un an în urmă. De atunci, astfel de incidente se tot repetă în Grecia. La Ilioupoli, o suburbie din vestul Salonicului, au fost atacaţi membri ai organizaţiei de tineret a Partidului Comunist Elen (KKE) ziua în amiaza mare, cu bâte de baseball şi lanţuri. Patru dintre UTC-işti au fost răniţi.

La Evosmos, o altă suburbie a Salonicului, a avut loc pe 1 octombrie o paradă neonazistă care a degenerat în lupte de stradă. Şi în suburbia Atenei, Neo Irakleio, au fost atacaţi de neonazişti activişti ai "Mişcării împotriva Rasismului şi Pericolului Fascist" (Keerfa), care îi ajută pe refugiaţi.

Recrutaţi în şcoală

Incidentul din Stavroupoli nu este un fulger din senin, a declarat pentru DW Konstantinos Tsiselikis, decanul Universităţii Makedonia din Salonic. Profesorul de drept internaţional, migraţie şi drepturile omului vede în salutul nazist prezentat în curtea şcolii o grea lovitură dată caracterului democratic al educaţiei. "Din nefericire, există în numeroase şcoli grupări de extremă dreaptă. Sunt presărate în întreaga ţară, mai ales în regiuni defavorizate economic, unde neonaziştii pot recruta uşor adolescenţi. Mai rău este că unii profesori tolerează aceste recrutări, ba chiar le încurajează. Este un fenomen care impune maximă atenţie."

Cu un deceniu în urmă, zona metropolitană Atena era în Grecia bastionul extremismului de dreapta. Trupe de bătăuşi ai formaţiunii Zorii Aurii făceau zi de zi vânătoare de imigranţi în centrul Atenei şi în cartierele muncitoreşti din Portul Pireu. Începând din 2018, bastionul extremei drepte s-a mutat la Salonic - şi în siajul protestelor naţionaliste împotriva soluţionării îndelungatului conflict politic cu ţara vecină Macedonia prin Acordul Prespa şi a recunoaşterii denumirii oficiale a acesteia, Macedonia de Nord.

Teama de insecuritate

Tsiselikis observă activismul extremei drepte în şcoli cu mare îngrijorare. "Elevii pot fi, din cauza vârstei, flexibili şi deschişi pentru diverse ideologii politice. Dar noi trebuie să căutăm cauzele mai profunde pentru a explica de ce nazismul a devenit pentru unii tineri o alegere cu drepturi egale în rândul celorlalte ideologii", a declarat el. Familiaritatea cu ideologia de extremă dreaptă, care a putut fi observată în Grecia, dar şi la nivel european, prin discursul politic comun, dar şi în mass-media, este cu siguranţă una din cauze. "Extrema dreaptă provoacă teamă de nesiguranţe de orice fel şi această nesiguranţă este în opinia mea sursa din care îşi extrage puterea", a explicat Tsiselikis. În opinia sa, în Europa există o toleranţă tot mai mare faţă de neonazism şi acest fenomen trebuie să înceteze.

După Zorii Aurii

După scoaterea, anul trecut, în afara legii a partidului Zorii Aurii şi condamnarea liderilor săi la pedepse privative de libertate îndelungate, extrema dreaptă cunoaşte iarăşi un reveriment în societatea elenă. Mai mult decât atât, Tsiselikis consideră că trimiterea la închisoare a grupărilor criminale din jurul fostului preşedinte de partid Nikolaos Michaloliakos a deschis calea pentru apariţia unor grupări şi mai extremiste, între care "Corpul Sfânt" sau "Propatria". "Extrema dreaptă a încasat fără doar şi poate o grea lovitură prin condamnarea liderilor Zorilor Aurii, dar această lovitură a avut legătură cu legitimarea lor anterioară în spaţiul public", afirmă el.

Acum că neonaziştii nu mai sunt reprezentaţi în Parlament, grupările mai mici, care pun sub semnul întrebării pluralismul democratic, se radicalizează în continuare. "Zorii Aurii vor avea o mare problemă să supravieţuiască după aceste transformări, în timp ce multe alte formaţiuni vor revendica o poziţie puternică în spaţiul public, având chiar obiectivul de a înfiinţa un nou partid politic", a evidenţiat Tsiselikis.

Un şpagat dificil

În prezent, formaţiunea guvernamentală Nea Dimocratia încearcă să facă un şpagat dificil. Pe de-o parte, nu vrea să-i sperie pe susţinătorii de centru-dreapta, nici chiar pe cei câţiva de centru-stânga ai guvernului condus de premierul Kyriakos Mitsotakis. Pe de altă parte, manifestă deschidere şi spre extrema dreaptă. În cadrul ultimei remanieri guvernamentale, care a avut loc la începutul lunii septembrie, Mitsotakis l-a numit ministru al Sănătăţii pe fostul extremist de dreapta Thanos Plevris. După Makis Voridis (Interne) şi Adonis Georgiadis (Dezvoltare), el este între timp al treilea ministru al acestui guvern cu un trecut de extremă dreaptă. Toţi trei şi-au început cariera politică în cadrul partidului naţionalist de extremă dreaptă LAOS şi toţi trei asigură, împreună cu ministrul pentru Migraţie, Notis Mitarakis, şi el un adept de dreapta al liniei dure, funcţia de punte către extrema dreaptă.

Noua dimensiune a anti-vacciniştilor

De la izbucnirea pandemiei de coronavirus se poate observa că anti-vacciniştii şi militanţii de extremă dreaptă sunt un  soi de vase comunicante. Konstantinos Tsiselikis observă că extremiştii de dreapta propun în funcţie de situaţie şi după bunul plac câte o pseudo-opoziţie față de anumite politici de stat. În cazul vaccinului, se folosesc de ignoranţa şi temerile unui segment larg din populaţie, a mai spus profesorul.

"Dacă există obligativitatea vaccinării sau urmările pentru viaţa socială sau economică a celor nevaccinaţi sunt nefavorabile, reacţia la vaccinări ia dimensiunea unei mişcări de rezistenţă cu caracter politic pronunţat", afirmă Tsiselikis. Liderii grupărilor de extremă dreaptă ar putea reuşi să-şi plaseze steagul de luptă în fruntea acestei mişcări sau să prezinte mişcarea ca parte a unei ideologii generale de extremă dreaptă. "Oamenii care păşesc în spaţiile lor găsesc protecţie, identitate şi descoperă puterea cuvântului", avertizează Tsiselikis. "Aceasta este o paradigmă periculoasă, fiindcă poate deveni lesne un proiect politic central, care pune sub semnul întrebării realizările democratice fundamentale de până acum."