Herta Müller: "Lumea nu va duce lipsă de regi, care se înclină şi ucid"
12 octombrie 2009Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat în ediţia sa de sâmbătă mai multe articole sub titlul "Reacţii româneşti", cu referiri la modul în care a fost întâmpinată în ţara de origine ştirea acordării prestigioasei distincţii Hertei Müller. Printre semnatarii articolelor se numără scriitorul şi regizorul Frieder Schuller, originar din Transilvania, stabilit la Berlin şi publicistul Herbert Gruenwald din Bucureşti, la care se adaugă un interviu cu Beatrice Ungar, redactor şef al publicaţiei sibiene în limba germană, "Hermanstädter Zeitung".
Tot în Frankfurter Allgemeine Zeitung putem citi astăzi o amplă biografie a scriitoarei precum şi o discuţie cu Herta Müller, purtată de Wolfgang Schneider la două zile după anunţul făcut de comitetul Nobel. Acesta notează: "Herta Müller pare foarte relaxată. Ea înţelege premiul ca pe o confirmare a faptului că tematica abordată interesează milioane de oameni, care au făcut experienţa unei dictaturi. Şi aceasta nu doar în estul Europei. Pe un ton de mânie şi scârbă, ea a vorbit chiar la începutul discuţiei de situaţia din Iran şi Coreea de Nord." Herta Müller e indignată de "relativizarea comunismului", de "nostalgia, tolerată între timp", faţă de trecutul comunist şi adaugă celor două cazuri amintite şi pe cel al liderului venezulean, Hugo Chavez, avid de putere. O putere la care, spune ea, "nu va renunţa cu siguranţă fără vărsare de sânge". Herta Müller conchide: "lumea nu va duce lipsă de regi, care se înclină şi ucid".
În ediţia sa online Frankfurter Rundschau publică un eseu semnat de Mircea Cărtărescu. Scriitorul român are numai cuvinte de laudă la adresa creaţiei Hertei Müller şi apreciază "năzuinţa scriitoarei spre puritate". În ce priveşte stilul la care scriitoarea recurge pentru a descrie "lumea kafkaescă", marcată de teroare, Cărtărescu îl aseamănă cu cel al unui poet sau pictor, cu rădăcini suprarealiste, ca al Fridei Kahlo, poate. Dar, adaugă el, "nu putem face decât speculaţii cu privire la creaţia Hertei Müller în cazul în care România ar fi aparţinut lumii libere."
În paginile cotidianului vienez Die Presse a apărut un amplu interviu realizat cu Mircea Dinescu despre tematica abordată în operele ei Herta Müller şi despre importanţa tratării acestor subiecte în artă. Dinescu deplânge faptul că tânăra generaţie nu e interesată de ceea ce s-a petrecut în anii dictaturii, dar consideră că un motiv pentru această nepăsare poate fi şi constatarea că din 1989 încoace, "cei aflaţi la putere provin tot din rândurile vechiului sistem. Şi Iliescu, toţi".
"Poezia ca armă" este titlul sub care săptămânalul Der Spiegel îşi opreşte atenţia asupra creaţiei Hertei Müller, trecând în revistă câteva etape şi viaţa acesteia, de la satul bănăţean în care s-a născut, până la Berlin, unde scriitorarea s-a stabilit în 1987 şi până la Stockholm... Şi "altfel decât Elfriede Jellinek, cu cinci ani în urmă, Herta Müller va merge la Stockholm şi va vorbi, va vorbi nu despre succese, ci despre traumatizări. Despre daunele pricinuite individului în regimuri totalitare."
Tot în Der Spiegel putem citi un articol semnat de scriitorul german Richard Wagner şi el originar din Banat, care a fost căsătorit cu Herta Müller şi a ales împreună cu ea în 1987 calea exilului. El evocă personalitatea laureatei premiului Nobel din acest an desigur dintr-o altă persepctivă, a celui care a cunsocut-o îndeaproape şi care i-a fost o vreme partener de drum, dar şi din cea a scriitorului cu o experienţă similară. Wagner vorbeşte de rolul cuvintelor în universul literar al Hertei Müller. Al propriilor cuvinte şi ale celorlalţi. Şi de dificultatea exprimării într-o lume controlată de cenzură, marcată de teroare, minciună, trădare. "În cazul cel mai fericit, un scriitor reuşeşte să aibă un limbaj propriu. Acesta reprezintă identitatea unui scriitor - scrie Richard Wagner şi adaugă: "Un text al Hertei Müller îl recunoşti imediat".
Der Tagesspeigel
din Berlin publică un amplu şi elogios articol dedicat Hertei Müller, "celei care nu poate uita", cum o numeşte autorul articolului, fostul ministru al culturii, Michael Naumann. Pe cât de plăcută e apariţia ei - relevă autorul - pe atât de dure textele ei, care îl fac pe cititor "să-i îngheţe zâmbetul pe buze". Fiecare propoziţie este parcă invocată pentru "a depune mărturie" pentru nedreptăţile pe care autoarea le descrie, petrecute în acea ţară în care minciunea era omniprezentă.Autor: Medana Weident
Redactor: Petre M. Iancu