Herta Müller, securitatea şi intelectualii români
27 octombrie 2010Ziarul elveţian Neue Zürcher Zeitung publica marţi, 27 octombrie un amplu articol semnat de autorul româno-german Herbert Gruenwald despre "Tăcerea în frumos", în speţă despre disputa cu privire la criticile Hertei Müller, potrivit cărora intelectualii români au opus prea puţină rezistenţă regimului ceauşist.
În context, autorul reia acuzele formulate împotriva Hertei Müller de Nicolae Manolescu şi de Gabriel Liiceanu după discuţia publică a celui din urmă cu laureata premiului Nobel pentru literatură. Articolul consemnează tonul jignit al polemicii şi vanitatea rănită a lui Liiceanu precum şi reproşul său, că scriitoarea n-ar fi fost, chipurile, disidentă, ci doar "o victimă a securităţii".
Deranjat s-a arătat şeful editurii Humanitas, care a editat cărţile scriitoarei germane, "de critica fără menajamente" a Hertei Müller privind lipsa rezistenţei intelectualilor români contra dictaturii, precum şi de "condamnarea fără echivoc a refugierii lor" în artă pentru artă.
Articolul semnalează şi contra-învinuirile de evadare din realitatea comunistă, adresate filosofului din şcoala de la Păltiniş, de Caius Dobrescu, omul care, ca student, nu putea publica, dar împărţea manifeste în loc să se mulţumească 'să reziste prin cultură'.
Reliefând că punerea în discuţie a carenţelor morale ale intelectualităţii din timpul dictaturii de către scriitoarea germană a atins un punct nevralgic, autorul se arată uimit de substratul dublului atac lansat de Manolescu şi Liiceanu.
"Remarcabilă este", potrivit lui Gruenwald, "atât ignoranţa lui Liiceanu cât şi amnezia lui Nicolae Manolescu. Fiindcă în timp ce criticul Manolescu îşi tipărea în 1986 recenziile apolitice într-o publicaţie pe a cărei primă pagină se lăfăia portretul lui Nicolae Ceauşescu, Hertei Müller i se interzisese pur şi simplu să publice. Şi în timp ce Liiceanu nu sufla o vorbă critică împotriva dictaturii în cursul unei vizite la un congres de romanistică din Franţa, Herta Müller, cea prigonită de Securitate, avea, în România, curajul să trimită spre publicare în Germania o povestire…Una, care condamna explicit nu numai securitatea şi arbitrariul birocraţiei comuniste.. ci demasca şi caracterul grotesc al cultului personalităţii lui Ceauşescu".
Articolul reproduce şi regretele, net mai justificate, ale lui Mircea Cărtărescu, scriitor din generaţia 80-iştilor. Cărtărescu îi reproşează Hertei Müller aplicarea unui set de măsuri duble, în speţă intransigenţa Hertei Müller în contrast cu îngăduinţa ei, manifestată din simpatie, faţă de scriitori precum Gellu Naum (refugiat în avangardism) şi Oskar Pastior, cel devenit turnător al securităţii.
Articolul apărut în Neue Zürcher Zeitung nu uită să menţioneze nici lupta cu cenzura comunistă purtată de Cărtărescu, a cărui epopee în versuri, Levantul, n-a putut apărea sub Ceauşescu, nici solidaritatea 80-iştilor cu scriitorii germani din Banat persecutaţi de securitate.
În fine, în paginile cotidianului helvet se evocă programatica abordare critică, după 1990, a terorii exercitate de securitate, de către editura condusă de Liiceanu.
În loc de concluzie, Herbert Gruenwald regretă marile lacune "de cunoaştere istorică sistematică" şi, ca atare, "de consens politic şi social" privind "această întunecată epocă a trecutului românesc". Lacune determinante pentru actuala confruntare, ai căror "actori principali" au rămas "captivi ai memoriei lor subiective".
Autor. Petre M. Iancu
Readctor. Robert Schwartz