Holocaustul împotriva romilor și sinti: ”Educați tinerii”

Au încercat în zadar să se apere: mame cu copii mici, bătrâni și bolnavi au fost duși în camerele de gazare din lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau în noaptea de 2 spre 3 august 1944. Era sfârșitul așa-numitului ”lagăr pentru țigani”. Numai în acea noapte, SS-ul nazist a ucis în jur de 4300 de oameni - una dintre datele groaznice ale genocidului împotriva populației sinti și roma din Europa, Poraimos.  

Lucie Adelsberger, doctoriță evreică, își amintește de cele petrecute în dimineața zilei ce a urmat: ”Deodată au apărut doi copii de trei și cinci ani, înfășurați în pături. Dormiseră și nu aveau idee despre ce se petrecuse peste noapte. Se țineau de mână. Erau complet abandonați și plângeau”. Și ei aveau ulterior să fie uciși.  

În total, Germania nazistă a omorât până la 500.000 de oameni din cea mai mare minoritate a Europei - în lagăre și ghetouri, prin gazare sau împușcare, înfometare, muncă silnică, boli netratate și experimente medicale.  

Ziua Europeană de Comemorare  

În 2015, Uniunea Europeană a declarat data de 2 august Zi de Comemorare a Holocaustului împotriva etnicilor Sinti și Romi. Pe lângă supraviețuitori și membri ai minorității, politicieni participă și la evenimentele care aduc aminte de împlinirea a 80 de ani de la noaptea acelor crime. 

Președinta Parlamentului federal (Bundestag), Bärbel Bas, va reprezenta Germania. O face pentru că ”mulți oameni nu sunt conștienți, încă, de persecuțiile la care au fost supuși etnicii sinti și romi în timpul național-socialismului. De aceea este foarte important pentru mine să vorbesc pentru sinti și romi la Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului - și să ajut la menținerea vie a memoriei victimelor”. 

Supraviețuitor: ”Mă rog ca așa ceva să nu se mai întâmple” 

Pe lângă Auschwitz au existat nenumărate alte locuri de persecuție nazistă în Europa. Spre deosebire de alte rude și cunoscuți, familia sa nu a ajuns la Auschwitz. Christian Pfeil a supraviețuit genocidului în copilărie, alături de părinții și frații săi. Bătrânul ajuns acum la 80 de ani vorbește cât de des are ocazia despre persecuție. ”Altfel”, subliniază Pfeil într-o discuție cu DW, ”mulți oameni ar fi murit în zadar”.  

Li s-a adresat elevilor în clase, dar a vorbit și la sediul din New York al Organizației Națiunilor Unite, cu ocazia Zilei de Comemorare a victimelor Holocaustului. A putut fi ascultat la Berlin, Bruxelles și la Memorialul Auschwitz, unde patru dintre copiii unchiului său au fost uciși. ”Sper ca generațiile viitoare să învețe din istorie și mă rog ca așa ceva să nu se mai întâmple”, a spus Pfeil în 2022, la Memorialul de la Auschwitz.  

”Tendințe rasiste există în toată Europa”, avertizează Pfeil. Antițiganismul este forma de rasism îndreptată împotriva sinti și a romilor. ”Trebuie să vă poziționați ferm de partea democrației și să vă opuneți ferm antițiganismului, antisemitismului și rasismului. Vizitați memoriale și locurile de persecuție și faceți-vă propria idee despre cele prin care au trecut oamenii”, le transmite tinerilor.  

Născut în ghetou: foame, frig și violență  

Părinții și frații lui Christian Pfeil au fost luați din apartamentul lor într-o dimineață, devreme, pe 16 mai 1940. Au fost deportați din orașul în care trăiau, Trier, într-un lagăr de tranzit din Köln și duși apoi în Polonia ocupată de germani.  

Christian Pfeil s-a născut în ghetoul din Lublin, la începutul anului 1944. Întreaga familie era înfometată și obligată să presteze muncă silnică. Erau purtați prin simulări de execuții, i-au povestit mai târziu părinții și frații. Seara, când ofițerii SS petreceau, aveau nevoie de muzică. Tatăl lui Pfeil trebuia să cânte. În schimb, primea resturi de mâncare din care își întreținea familia.  

Nu existau haine sau scutece pentru sugari. Mama lui l-a luat cu ea la muncă silnică înfășat în bucăți de pânză și l-a întins în zăpadă lângă ea. În lagăr, gardienii și SS-ul ucideau copii rămași nesupravegheați care plângeau. ”Aș fi preferat să mori înghețat lângă mine decât să te omoare nemernicii ăia în barăci”, i-a spus mai târziu mama.  

Elevii la Memorialul Auschwitz  

”A fost un miracol că am supraviețuit”, este titlul sub care asociația AG Frieden a organizat o prelegere susținută de Christian Pfeil în orașul familiei sale, Trier, în aprilie 2024. Sala a fost plină până la ultimul loc și mulți nu au putut intra. Doi elevi de la un liceu din oraș au fost poftiți pe scenă, alături de Pfeil. Cei doi tocmai vizitaseră, la începutul anului, memorialul de la Auschwitz.  

Yannic Lange (17) mărturisește, pentru DW, că a fost o experiență formativă. L-au impresionat lucrurile personale ale prizonierilor, pantofii, hainele, ochelarii, dar mai ales camera în care sunt munți de păr tuns: ”E imposibil să nu te ia plânsul... E clar că ești cu totul cuprins de emoții și că nu ai cum să mai uiți așa ceva”.  

”A doua persecuție”, după încheierea războiului  

După eliberarea lagărului de către Armata Roșie, familia Pfeil se întoarce la Trier, unde le este casa. Dar discriminarea și persecuția nu s-au încheiat în 1945, rememorează Christian Pfeil. Rudele lui sunt grav bolnave și nu pot lucra. Familia este dependentă de sprijinul guvernului.  

Mulți dintre cei responsabili pentru deportarea lor în epoca nazistă au rămas în posturi sau funcții. De la ei trebuie să cerșească acum ajutor. ”Capete hitleriste” le spunea tatăl lui Pfeil, pe care Christian îl însoțea adesea, pentru că bătrânul era analfabet. ”Erau dezamăgiți că suntem încă în viață”, remarcă fiul.  

Germania nu a recunoscut genocidul rasist împotriva minorității până în 1982. În 2022, președintele federal Frank-Walter Steinmeier avea să vorbească despre nedreptatea continuă împotriva sinti și a romilor, de după încheierea războiului din 1945, o ”a doua persecuție” pentru care șeful statului avea să ceară iertare. 

Atitudine și vandalisme  

Christian Pfeil povestește cum era insultat în timpul școlii și cum devenea suspectul de serviciu ori de câte ori dispărea câte ceva. A încercat mereu să se afirme: ”Mediocritatea nu funcționează la un sinto”. Pfeil devine muzician și gastronom, conduce un local în care vin să cânte artiști cunoscuți. Apoi își deschide un restaurant și are din nou succes. Final fericit? Nu.  

În anii 1990, Südwestfunk a prezentat un film în care Pfeil interpreta, în limba sa maternă, romani, cu subtitrare în germană, un cântec împotriva dictaturii naziste: ”Germania Mare, Heil Hitler – niciodată din nou”. A urmat teroarea: amenințări telefonice cu moartea, vandalizarea restaurantului pe a cărui fațadă au fost desenate svastici și rune SS. Abia ce își renovase Pfeil restaurantul și l-a redeschis, că un al doilea atac a distrus totul.   

Mai întâi a vrut să plece din Germania, dar frații lui mai mari nu l-ar fi putut vizita niciodată pentru că nu suportă camere închise, trenuri sau avioane. Așa că deschide și conduce un han la țară. Mai târziu se întoarce la Trier, unde a primit, anul acesta, statutul de de cetățean de onoare.  

Lupta împotriva antițiganismului  

S-au schimbat multe din anii 1990: Germania are acum un comisar pentru antițiganism, Mehmet Daimagüler, preocupat să atragă lumii atenția cu privire la rasismul împotriva minorității și să promoveze schimbări legislative. Dar apar și mai multe incidente rasiste îndreptate împotriva etnicilor sinti și romi. Centrul de Raportare și Informare Antițiganism a înregistrat peste 1200 de cazuri în 2023, aproape dublu față de ​​anul precedent, inclusiv zece cazuri de violență extremă. În 2024, o familie sinti din Trier a găsit svastici desenate pe ușa locuinței. 

Chiar lângă catedrala din Trier, un memorial inaugurat în 2012 este dedicat persecuției sinti și a romilor. La comemorarea deportării acestora, pe 16 mai, Christian Kling, președintele asociației regionale a sinti și a romilor din Renania-Palatinat, a amintit că ”oricine nu își cunoaște istoria este condamnat să o repete” și a afirmat că cei persecutați erau cetățeni germani. 

Enciclopedie despre genocidul nazist asupra sinti și a romilor  

Cunoașterea istoriei necesită cercetare. ”Dacă te uiți la Auschwitz și la persecuția împotriva sinti și a romilor, trebuie să realizezi că, din păcate, există foarte puține cercetări”, constată Karola Fings. Istoricul de la Centrul de Studii Antițiganism de la Universitatea Heidelberg speră că această comemorare a 80 de ani va fi o oportunitate de a compensa deficitele de înțelegere.  

Gheața a fost cumva spartă: Fings conduce proiectul internațional ”Enciclopedia genocidului nazist împotriva etnicilor sinti și romi în Europa”. Lucrarea de referință online este de așteptat să ajungă la 1000 de articole, publicate în germană și engleză. Aceasta oferă informații despre scenele crimelor, vieți și persecuții în întreaga Europă. 

Auschwitz, New York, Trier - oriunde vorbește Christian Pfeil, se adresează cu precădere tinerilor. ”Radicalismul de dreapta este în creștere în Europa”, avertizează el: ”Trebuie să ne apărăm împotriva lui. Trebuie să educăm tinerii!”

Cu ce mesaj pleacă tinerii de la aceste întâlniri? Yannic Lange răspunde: ”Trebuie doar să fii atent la modul în care se dezvoltă societatea. Și trebuie să te asiguri că fiecare își face partea sa pentru o dezvoltare corectă”.