Hopa Mitică, Hopa Vasilica, Hopa Minciunica

Colegii o numeau Rodica. Azi e Veorica. Sau, pentru prieteni, Vasilica. Dar oare cine e doamna Dăncilă cu adevărat? Admit: "cu adevărat” e un termen foarte riscant, când vine vorba de șefa PSD.

Către finalul maratonului ei de conferințe de pus bărbi românilor, zise "de presă”, femeia fără barbă și-a continuat cu toate pânzele sus operațiunea de a promite marea cu sarea. Ca Zdreanță în rochie Fendi, se jură că nu fură și că, pentru nimic în lume, n-ar trage în piept electoratul. În mod cu totul remarcabil pentru o persoană fără intense studii de actorie, Dăncilă a izbutit performanța ieșită din comun de a-i depăși la debit și frecvența gogonatelor chiar și pe cei mai performanți mincinoși din lista predecesorilor ei.

Joi, Vasilica Viorica (sau s-o numim Rodica?) se transformă în Moș Crăciun mult înainte de Crăciun. Dărui din tolba ei prea plină, orice, oricând, oricui. Ce dădu și ce promise? Niște haloimăsuri de vise. Case de protocol orfanilor. Vize americane. Acces la Schengen (refuzat, chipurile, președintelui Iohannis, când, în realitate, românii au rămas cu buza umflată din pricina nefăcutelor pesediste și ale guvernului Dăncilă în materie de justiție). Și toate, ca Zâna Măseluță, li s-au promis românilor în primul an de mandat. Așa a făgăduit Dăncilă unei ziariste și, prin ea, națiunii, știind bine că aruncă, plină de elan, praf în ochi românilor, după zeci de ani de eforturi de integrare euro-atlantică, torpilate de partidul-stat.

Apoi alt delir: gazetarilor li s-au promis vizite imaginare (instantaneu modificate, iar apoi contramandate, înainte de a fi reprogramate) la mirifica ei vilă “modestă“, construită la Predeal. Iar tuturor românilor, până la ultimul, acces liber la Cotroceni.  În plus, speranțe multe, mari, vitale, muribundului pesedism.

E lungă rău lista minciunilor ba sfruntate, ba subtile, ba pe față, ba piezișe articulate de un om politic care se pretinde, fără să roșească, a fi un responsabil slujitor al națiunii. Prea lungă spre a putea fi reprodusă altfel decât selectiv!

Dar unele sunt prea din cale afară de insolente ca să nu aibă stofa unor brașoave antologice. Nu promisese partidul pe care-l conduce Dăncilă „construirea a opt spitale regionale, dotate cu echipamente de ultimă generație și a unui spital republican, în București, care va fi organizat ca centru de urgență-excelență și cercetare, pe toate specialitățile?” Nu se angajase PSD în 2016, înainte de a câștiga zdrobitor alegerile, să creeze 50.000 de locuri de muncă în Sănătate?

Mare scamatoare, ca șefă de guvern, Dăncilă le-a făcut dispărute. Dar în campanie, în fața ziariștilor, Veo nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase. “Nu din vina noastră nu s-au făcut spitalele regionale”. Apoi, tot ea, nerealizând absurdul unor exorbitante fonduri aruncate pe fereastra unor așa-zise "studii de fezibilitate”, începe jonglatul cu milioanele: "Noi am avut doar 150 de milioane, din care 120 de milioane de euro i-am dat pe studii de fezabilitate”, a pretins ea, înainte ca a doua zi să-i dispară din memorie, oportun, zece milioane.

Dar oare ce-i un mizilic de zece milioane pentru o femeie de Cartier cu minim patru case și ditai vila la Predeal, c-un ceas la mână de doar douăzeci de mii de euro bucata, despre care promite solemn că n-ar face decât vreo cinci, și c-ar urma să-l prezinte la verificat, să știm cât o fi costat de-adevărat, dar îl face apoi uitat?

Ce-i al ei e-al ei. Nu economisește unde e de cheltuit. Ca pesedistă de milioane a investit din plin. Dar nu în copii cu dizabilități, cum a anunțat, afirmând în public "că nu se laudă în public”. Ci în consilieri de soi. Mânată de disperarea iscată de perspectiva de a pierde șefia PSD în cazul unui rezultat catastrofal la prezidențiale,  Dăncilă și-a regăsit miraculos, în campanie, cu ajutorul lor, glasul confiscat cândva de ventricolul ei.  Tremurase ani la rând de groază c-ar putea fi prinsă că-i vorbește gura fără Dragnea și s-ar vedea pedepsită fiindcă nu stă chiar întotdeauna drepți în firele de care o trăgea infractorul ei șef. Când frica i-a trecut odată trimis dupa gratii capo di tutti capi, V.V. a profitat și și-a recuperat vocea. Nu și-ar mai fi recuperat-o, de vreme ce a acceptat instantaneu s-o pună la dispoziția consilierilor ei, care i-au prefăcut-o în flașnetă. Acuma cântă în falset, mințind poporul mai rău decât Ilici cu televizorul. Afirmă, de pildă, că s-ar "bate pentru români”. Dar când șeful și un ministru din guvernul ei i-au pus pe jandarmi să bată nu pentru români, ci pe români, Veo a absentat, făcând, ce extraordinar de oportun, "singurul” ei concediu ca premier. Apoi, a tăcut, nu mai puțin oportun, la fărădelegea mușamalizării sistematice a adevărului maltratării şi gazării românilor la 10 august 2018. Când singurul lucru care i s-a părut Rodichii/Viorichii anormal, n-au fost bâtele jandarmilor spărgând capete de copii și de femei stând jos ori fugind de urgia represiunii regimului dragniot, ci prezumtive tentative de "forțare a guvernului”. Mai nou Hopa Mitică se ridică fără frică și aici, la o adică. Nu mai e, dixit Dăncilă, "lovitură de stat”. Mai nou, pentru a-i convinge pe naivii nehotărâți din afara taberei pesediste s-o voteze, "a aflat” și Dăncilă ce știuse Viorica-Vasilica de un an și jumătate, din rapoartele secrete. Ceea ce-i șoptiseră și SRI și SIE înainte și după august 2018. Și anume că n-a fost și nu va fi nici urmă de pericol de puci al opoziției antipesediste.

A minți, mințire, conjugă prin urmare Veorica, în neștire. De pildă, gogonata,  potrivit căreia fiul ei n-ar fi fost angajat la Curtea de Conturi în timpul mandatului ei de premier. Ca politician, nu-i, unică, Dăncilă cea fără de milă, în categoria "Răzgândilă”. S-au mai văzut destui Răzgândeni nerușinați și râioase broaște nețestoase, care se dau de trei ori peste cap ca să se prefacă în "gingașele” zâne imaginate de basme. Dar a o vota, direct sau indirect, prin absența de la urne sau anulări de vot, e a o stimula. E a întări, în paguba națiunii, impostura; a spori ipocrizia, duplicitatea și minciuna, promisiunea goală și angajamentul fără acoperire. E a încuraja cantonatul în ură și în demagogie pură.

O țară care vrea să iasă din anomalia democraturii originale nu-și mai poate permite în veci pururi, votul pe care se ridică Hopa Minciunică.