Iliescu, un tătuc al fostului UTC

Avocatul Poporului Renate Weber a sesizat în urmă cu câteva zile Curtea Constituțională a României pe marginea noii legi a tinerilor care, în esență, deschide drum liber jafurilor din fostul patrimoniu al UTC, administrat în prezent de fundațiile de tineret.

Cu toate păcatele Renatei Weber, aici sesizarea CCR este corectă atunci când spune că înstrăinarea destinației patrimoniului fundațiilor pentru tineret poate duce la „interpretări arbitrare care pot avea ca efect schimbarea totală a destinației bunurilor (...) spre exemplu în scop comercial“.

Pe de altă parte, legea emisă acum de Parlamentul României nu face decât să aprobe un lung șir de ilegalități operate de fundațiile pentru tineret de-a lungul a 32 de ani. Explicit, încă din primii ani post-decembriști, locațiile fundațiilor și-au schimbat destinația, fiind transformate în cluburi de noapte, restaurante, cafenele, case de amanet, sedii pentru jocuri de noroc. Nici gând de activități culturale, de simpozioane, de conferințe, de biblioteci. De altfel, situația este similară și în cazul unor sedii de partide politice.

Bocceaua cu legi a lui Iliescu

Cum s-a ajuns aici? Ca în majoritatea pomenilor electorale, FSN și-a ademenit poporul de alegători prin orice mijloace, chiar dacă astfel de pomeni au sărăcit statul cu miliarde de dolari. Și mă refer aici doar la câteva legi feseniste.

Președintele Ion Iliescu și-a asigurat victoria zdrobitoare din 20 mai 1990 cu 85% din voturi nu doar în virtutea sloganului „Iliescu-apare/soarele răsare“, tălmăcit în abordări isterice de către populația FSN, ci și apelând la câteva trucuri legislative. Primul dintre ele a fost un decret-lege prin care averea UTC trecea în proprietatea fundațiilor pentru tineret, care s-au înființat rapid în fiecare județ și în București. Sute de case de odihnă și agrement, case de cultură, cluburi, hoteluri au trecut în patrimoniul fundațiilor foștilor uteciși. În plus, cele peste 50 de milioane de dolari care se aflau în conturile bancare ale tineretului comunist au fost împărțite între aceste grupări ale tinerilor.

Un alt accesoriu electoral al lui Iliescu a fost emiterea Decretului-Lege nr. 61 din februarie 1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către chiriași. Prețurile cu care acestea au fost cumpărate erau derizorii. În felul acesta, jumătate din populația României a fost împroprietărită, ajungându-se să fim un popor de proprietari, primul în Europa. Ulterior, tot Iliescu a trecut prin parlament legea retrocedării caselor naționalizate, care de fapt s-a adresat foștilor securiști, milițieni cu multe stele pe umăr, activiști care au pus mâna pe vile de sute de mii sau de milioane de dolari.

Patrimoniul UTC transformat în SRL-uri

Mulți dintre tinerii din conducerea acestor fundații au devenit agenți electorali fideli ai FSN. Serviciu contra serviciu. Ulterior au preluat conducerea fundațiilor și mai departe au ajuns în organizația de tineret a partidului. De aici până la a fi aleși parlamentari sau numiți în structurile guvernului nu a fost decât o aruncătură de băț.

Din nou mă întorc și spun că legea tinerilor contestată de Renate Weber la CCR nu e decât aplicarea unei ștampile pesedisto-peneliste pe vechile năravuri. Patrimoniul fostului UTC este administrat de fundații-fantomă care nu au mai avut o adunare generală de ani de zile. Clădirile sunt închiriate la prețuri modice în actele contabile iar „investitorii“ împart prada cu tinerii din conducerea acestor așezăminte foste comuniste. Nu am auzit de vreunul din acest lanț al slăbiciunilor care să fi fost deferit Justiției.

Agenții imobiliare, ateliere de croitorie, magazine de confecții second-hand, săli de fitness, restaurante sau bodegi, cluburi de noapte unde fumul de marihuana îți pătrunde în nări, toate acestea au fost și sunt în continuare o vacă de muls pentru tinerii descurcăreți. De mult Curtea Constituțională ar fi trebuit sesizată în legătură cu schimbarea fostului patrimoniu al UTC în SRL-uri cu activitate  comercială.

După 32 de ani postcomuniști, nu știm  unde a dispărut patrimoniul PCR, al sindicatelor, al UASCR, al UTC. Tunurile pe care le-au dat primii milionari ai României în frunte cu securiștii au fost enorme. Am asistat la o absolvire de vinovăție tacită din partea Justiției, a guvernelor, a parlamentului, a opiniei publice. Acest capitol important al devalizării averii comuniste a fost ținut sub preș de organele de anchetă.