Israel, Hamas și slăbiciunile Occidentului

„Securitatea Israelului este o chestiune de interes național pentru Germania”. Cancelarul federal Olaf Scholz a reluat acest mesaj, după atacurile lansate asupra Israelului de mișcarea islamistă palestiniană Hamas. Ministrul de Externe Annalena Baerbock, președintele federal Frank-Walter Steinmeier și liderii principalelor partide parlamentare (SPD, Verzii, FDP, CDU și CSU) au făcut declarații similare.

În vreme ce actorii politici importanți sunt în mod clar angajați alături de Israel, în Germania au loc și mitinguri pro-palestiniene, care transmit semnale complet diferite. „Nu acceptăm ca atacuri oribile împotriva Israelului să fie celebrate aici, pe străzile noastre”, a replicat, indignat, cancelarul Scholz. Nu a spus, însă, cum ar putea să le oprească.

Scholz, personal, se află într-o poziție delicată. La o conferință de presă comună susținută anul trecut, președintele palestinian Mahmoud Abbas a acuzat Israelul că a comis mai multe „holocausturi” împotriva palestinienilor. Cancelarul federal a tăcut stingher lângă oaspetele lui. Abia după 16 ore a venit reacția lui Scholz: relativizarea de către Abbas a Holocaustului, a spus într-un târziu, șeful Guvernului federal, este „insuportabilă și inacceptabilă”.

Finanțarea teroriștilor?

După atacurile teroriste pe scară largă ale Hamas asupra Israelului, Executivul de la Berlin se pregătește să ia o serie de măsuri, în primul rând în ce privește sprijinul german semnificativ pentru palestinieni, cifrat în prezent la 250 de milioane de euro, potrivit informațiilor oficiale. Ministrul Dezvoltării, Svenja Schulze, vrea să verifice întregul angajament față de teritoriile palestiniene. Potrivit acesteia, nu există finanțare directă pentru Autoritatea Palestiniană, și cu siguranță nu pentru Hamas, organizație pe care statul german o consideră teroristă.

Dar nu este întotdeauna ușor să verifici unde anume ajung banii. În consecință, Alexander Dobrindt, de la formațiunea bavareză conservatoare CSU, solicită oprirea completă a plăților către partea palestiniană. Societatea Germano-Israeliană propune ca plățile să fie clar condiționate. „Banii din impozitele germane nu trebuie folosiți pentru finanțarea terorismului și a antisemitismului”, a punctat Volker Beck, președintele organizației de prietenie.

Alte state europene și Uniunea în ansamblul ei se află în aceeași dilemă: proiectele civile din teritoriile palestiniene, de care beneficiază populația, ar trebui finanțate, dar se aud din ce în ce mai des voci care întreabă dacă banii ajung întotdeauna unde trebuie. În orice caz, în absența sprijinului extins al Uniunii Europene, Autoritatea Palestiniană ar fi cu greu funcțională.

SUA trimit nave de război

UE poate fi marele donator, politic, însă, joacă doar un rol subordonat în Orientul Mijlociu, în contrast cu Statele Unite. Administrația de la Washington a anunțat deja că va trimite nave de război și avioane de luptă în regiune.

De fapt, relațiile dintre președintele american Joe Biden și premierul israelian Benjamin Netanyahu sunt departe de a fi amicale. Biden l-a criticat aspru pe Netanyahu pentru controversata sa reformă constituțională și pentru tratamentul aplicat palestinienilor. Dar un atac direct asupra Israelului este întotdeauna un motiv pentru care Biden se va poziționa fără nici un echivoc alături de Netanyahu, inclusiv militar.

Conflictul pune în pericol eforturile pe termen lung ale SUA de a stabiliza regiunea și de a apropia Israelul și Arabia Saudită. Reacția inițială a Arabiei Saudite a fost chiar prudentă. La rândul lor, egiptenii par să depună eforturi ca nu cumva conflictul să scape de sub control. Pe de altă parte, speranțele lui Biden pentru un nou acord nuclear cu Iranul (susținător al Hamasului) vor fi probabil îngropate, deocamdată.

Atenție distrasă dinspre Ucraina

În ciuda sprijinului unanim pentru răspunsul militar al Israelului la agresiunea Hamas, țările occidentale au în comun interesul de a limita conflictul. Cancelarul Scholz a avertizat cu privire la o „conflagrație” în regiune și s-a pronunțat în favoarea eforturilor de mediere între Israel și palestinieni.

Motivul pe care nici Scholz, nici Biden nu îl exprimă: atenția internațională se mută în prezent din Ucraina în Orientul Mijlociu. Iar președintele de la Kiev, Volodimir Zelenski, se teme de acest lucru. Ofensiva ucraineană de recuperare a zonelor ocupate de ruși face în prezent puține progrese, iar națiunile care susțin Kievul devin încetul cu încetul nerăbdătoare. Se instalează ceea ce se numește o anumită oboseală a războiului.

Președintele Biden întâmpină acasă dificultăți tot mai mari în menținerea ajutorului financiar și militar pentru Ucraina. Orice efort prelungit îndreptat către Orientul Mijlociu afectează susținerea luptei ucrainenilor.

Dar cercul este și mai larg. În emisiunea ”Clubul presei” de pe postul public de televiziune german ARD, politologul Daniela Schwarzer a remarcat că, deși „SUA sunt concentrate pe termen scurt pe Ucraina, pe termen lung atenția se îndreaptă înspre China și zona indo-pacifică. Cât de mult pot Statele Unite investi în fiecare conflict? (...) Întrebarea este deja prezentă: cât de mult mai trebuie susținută Ucraina, dacă războiul va fi lung? Atenția politică, finanțarea și furnizarea de material de război trebuie cumva echilibrate între diferitele zone de conflict”.

Încă o „neutralitate” chineză

Occidentul trăiește o nouă experiență amară pe care o cunoaște deja, de la războiul din Ucraina: țările în curs de dezvoltare și emergente importante, inclusiv cele care se raportează la sistemul de valori occidental, se abțin să condamne Hamas. Africa de Sud, de exemplu, nu a blamat niciodată agresiunea rusă asupra Ucrainei. Congresul Național African, aflat la guvernare, a emis acum o declarație în care compară fostul apartheid din Africa de Sud cu situația actuală din Orientul Mijlociu.

Nici China nu a condamnat Hamas, la fel cum Beijingul a refuzat să dezaprobe agresiunea rusă în Ucraina. Iar Moscova reamintește europenilor și americanilor de obiectivul pe care l-a susținut de mulți ani: un stat palestinian ar fi cea mai bună modalitate de a rezolva conflictul, potrivit ministrului rus de Externe Serghei Lavrov. „Nu putem fi de acord cu cei care spun că securitatea poate fi realizată doar în lupta împotriva terorismului”. Propunerea vine de la o țară al cărei președinte, Vladimir Putin, i-a refuzat Ucrainei dreptul de a exista și care duce de peste un an și jumătate un război fără milă împotriva populației civile ucrainene.