Jens Stoltenberg, noul secretar general al NATO

Jens Stoltenberg deţine momentan funcţia de şef al grupării parlamentare a formaţiunii social-democrate Partidul Muncitorilor din Norvegia. Stoltenberg a fost de asemenea de două ori prim-ministrul ţării sale. Prima oară, din 2000 până în 2001. În 2005, a revenit în funcţia de premier, pe care a păstrat-o până în 2013.

Rezultatele de la alegerile din 2013 au consfinţit faptul că social-democraţii lui Stoltenberg rămân a doua forţă politică a ţării, însă coaliţia care guvernase Norvegia până la acea vreme n-a reuşit să obţină un număr suficient de mandate. Astfel, guvernul a fost preluat de conservatoarea Erna Solberg.

Proba de foc Utöya

Stoltenberg a ajuns în atenţia presei din întreaga lume odată cu atentatul pus la cale de Breivik, pe insula Utöya, într-un centru al tineretului social-democrat, şi care s-a soldat cu 70 de victime.

După atentat, Stoltenberg, el însuşi fost şef al organizaţiei de tineret a social-democraţilor, a preluat rolul de tătuc al naţiunii, făcând constant apel la calm, uneori chiar şi cu lacrimi în ochi.

"Răspunsul norvegian la violenţă este mai multă democraţie, mai multă deschidere şi mai multă implicare din punct de vedere politic", spunea la acea vreme Stoltenberg. Pentru unii analişti, momentele care au urmat atentatului de pe insula Utöya au fost adevărate probe de foc pentru politicianul Stoltenberg.

Marea provocare - Rusia

Jens Stoltenberg va fi un şef al NATO cu orientări mai degrabă politico-civile, decât unui cu orientare militară, spune Harald Stanghelle, ziarist la cel mai important cotidian din Norvegia, Aftenposten. În opinia acestuia, "Stoltenberg va fi mai mult secretar decât general".

Jurnalistul subliniază însă că noul şef al NATO are deja relaţii foarte bune cu mulţi preşedinţi şi şefi de guvern din ţările NATO, mai ales cu Obama, Merkel şi Cameron. În plus, Franţa pare să fie o mare susţinătoare a norvegianului.

Fără îndoială, cea mai importantă situaţie pe care va trebui să o gestioneze Stoltenberg este criza din Crimeea. Anexarea acestei peninsule de către Rusia este considerată de unii specialişti drept cea mai importantă degradare a relaţiilor între NATO şi Moscova, după intervenţia URSS în Cehoslovacia în 1968.

Încă de la apariţia primelor tensiuni în Ucraina, cu precădere americanii au sugerat aliaţilor europeni ai NATO să aloce sume şi mai mari în domeniul apărării, solicitare care devine din ce în ce mai insistentă.

Din acest punct de vedere, viitorul secretar general al NATO pare a împărtăşi părerea colegilor americani, fiind singurul premier european care, în vreme ce miniştrii celorlalte NATO scădeau bugetele pentru apărare, a decis alocarea de sume suplimentare în acest domeniu.

Unitatea NATO devine prioritatea unui secretar general al Alianţei, care, în tinereţea lui, era un oponent al acestei organizaţii.