Lucrurile decad tot mai mult

În sânul ”societății civile” există relații la fel de complicate ca în partidele politice. Gelozii și rivalități, sumisiuni sau suveranități. În clipa în care M10, formațiunea inițiată de Monica Macovei, a anunțat că susține candidatura independentă a lui Ciprian Ciucu, Nicușor Dan s-a simțit destituit din rolul său de favorit al ”societății civile”. De cunoscut, îl cunoștea bine pe alesul M10 și tocmai de aceea a declarat: ”Este o persoană rezonabilă. De altfel, a fost unul dintre susținătorii mei în 2012, susținător public. (…) Nu înțeleg candidatura sa independentă, adică l-aș fi așteptat în USB. N-am văzut nimic din ce a relatat presa, din programul pe care l-a propus, care să nu se regăsească la noi”.

E o declarație care spune, printre rânduri, că, din moment ce Ciucu l-a susținut în 2012, l-ar fi putut susține și în 2016 și că s-ar fi putut mulțumi cu rolul său subaltern. Aceste vanități irepresibile fac ca micile formațiuni să pară ridicole.

Adevărul este că Ciprian Ciucu pare mult mai bine articulat decât Nicușor Dan, care își crease o mică faimă cu procesele sale împotriva primarilor de sector privind spațiile verizi, dar care ne propusese în 2012 un program eclectic, cu exagerări populiste și fără priorități clare. Atuul său era unul singur: promitea să nu facă niciun compromis cu dezvoltatorii imobiliari și să nu mai taie copaci. Nu era rău, dar nu era deloc destul. Ciprian Ciucu în schimb ne propune ceva mai bine gândit și care este, cel puțin la prima vedere, demn de a fi luat în considerare. De fapt, am putea spune că, până la acest moment, necunoscutul Ciprian Ciucu, un ONG-ist ales recent președinte al Consiliului Național de Integritate (funcție din care a demisionat între timp) este singurul candidat promițător.

Din nefericire marile partide (spunem nefericire pentru că ele au pe mai departe un mare avantaj electoral foarte greu de surmontat de independenți și grupuri mici, divizate) au propus candidați care nici măcar nu merită multe comentarii. PNL, deși ezită, îl susține pe Cristian Bușoi, o persoană ștearsă, fără idei și fără priză la public. De ce Bușoi, un politician fără chip, cu o teză de doctorat suspectă de plagiat și nu altcineva? Sunt deja câteva luni de când publicul se întreabă de ce PNL se sinucide cu Bușoi? Unii spun că ar fi candidatul președintelui Iohannis cu care a făcut câteva plimbări demonstrative, dar încă nu e nimic sigur.

Și totuși, așa cum am mai sugerat într-un articol anterior, liberalii au figuri mult mai bine constituite și cu mai multă experiență în domeniul administrației, ca să nu mai spunem că ar putea chiar propune candidați excepționali care ar dezminți regula aceasta a mediocrității insurmontabile. Cu puțini ani în urmă, candidase la președinția PDL un tânăr intelectual strălucit, Theodor Paleologu, cu o moțiune care era de fapt un veritabil program de administrare a Capitalei. Dar partidul dominat excesiv de personalitatea Elenei Udrea nu-l apreciase prea mult ca dovadă că la următoarele alegeri locale,organizația PDL București avea să susțină candidatura lui Silviu Prigoană. Nu are rost să insistăm, e suficient să arătăm că noul PNL are acum excelenta ocazie de a repara greșelile vechiului PDL, aducând în prim plan oameni cu adevărat valoroși.

Dincolo, în tabăra PSD care conduce în sondajele de opinie realizate în Capitală, candidata cea mai probabilă este Gabriela Vrânceanu Firea. De la presa de radio și de televiziune, ea a sărit direct în Parlament grație unor împrejurări favorabile, dar nu are de fapt nicio realizare politică semnificativă, și nici acele calități care să o recomande pentru o misiune atât de dificilă cum este aceea de primar al Capitalei. PSD mizează facil pe succesul mediatic și pe votul empatic nereflectat al spectatorilor de televiziune. Evident, nu am aflat ce program ar putea avea candidata social-democrată și nici nu am putea ghici din activitatea ei anterioară.

Impresia noastră este că lucrurile decad irepresibil, că este din ce în ce mai rău, că în ciuda unei retorici sforăitoare despre schimbarea în bine a clasei politice, se ivesc în prim plan oameni tot mai puțin competenți, tot mai precari ca pregătire sau caracter.

În acest context descurajant trebuie să spunem că Ciprian Ciucu ni se pare candidatul cel mai bine constituit, deși nu are nici el talentul indispensabil omului politic, acela de a seduce. În schimb ideile sale sunt bune. El a propus trei mari priorități în această ordine:

1.”În primul rând, vreau să le redau bucureștenilor plăcerea de a trăi în orașul lor, pentru că mulți dintre noi se simt agresați de oraș - aglomerație, dezordine, mizerie (…). Ne dorim un oraș în care să petrecem timp de calitate: să avem evenimente culturale majore, să avem unde petrece timpul împreună cu familia, să avem parcuri bune, să avem bulevarde care să fie în special pentru oameni, acces la servicii sociale, acces la servicii de educație și sănătate.”

2. Refacerea infrastructurii: ”Fundația pe care stă orașul este șubredă. Infrastructura (tehno-edilitară, de transport public, socială) este veche, și-a depășit durata de viață, este practic în pragul dezintegrării. Calitatea construcțiilor este precară și riscul seismic este imens.”

3. ”Trebuie să scoatem corupția din Primăria Capitalei. Bucureștiul are un buget comparabil cu al Vienei, însă diferența de calitate a vieții este de la cer la pământ. Grupurile de interese nelegitime au pus mâna pe capitala României și o sufocă, secându-i bugetul cu proiecte inutile, cheltuieli disproporționate, absurde și priorități care nu au legătură cu cetățenii”.

S-ar putea spune că obiectivele sale sunt prea generale. E adevărat, dar e o succesiune bine gândită și clară. Viitorul nu este cu totul lipsit de speranță. Dar trebuie să privim în jurul nostru cu o privire nouă și proaspătă.