Lupii paznici la stână

E frumoasă suma de peste o mie de miliarde de euro, care ar urma să fie bugetul UE în intervalul dintre 2021 și 2027. Nu mai puțin sublim e pachetul de 750 de miliarde, reprezentând ajutoare sub forma de granturi și credite destinate relansării economice a țărilor europene de după recesiunea iscată de actuala pandemie. Au nevoie europenii de ajutor? În mod cert, de vreme ce bună parte din economiile Bătrânului Continent sunt la pământ.

O stiu și liderii europeni, care s-au dat joi de ceasul morții să convingă Parlamentul European să aprobe un buget de 1,1 bilioane, strâns corelat de pachetul de ajutoare negociat în tratative maraton de șefii de stat și de guvern ai celor 27.

Care au convenit, între altele, să reducă la 390 de miliarde cadourile. Și au susținut (fiind contraziși de Viktor Orban) că ar fi legat banii, cu tot cu creditele pe care ar urma să le achite copiii și nepoții noștri, până în anul 2058, de respectarea, de către beneficiarii asistenței, a principiilor statului de drept.

Or, beneficiarii, între care Malta, un paradis al crimei organizate, obstrucționează din decembrie trecut operaționalizarea Parchetului European, menit să prevină, cu Laura Kövesi în frunte, fraudarea banilor europeni. Iar președintele României, Iohannis, care a validat la un moment dat demiterea ei din funcția de șefă a DNA, a afirmat ce-au spus și omologii săi esteuropeni, fără să clipească și fără să li se lungească nasul: că țările lor n-ar avea, chipurile, "probleme cu statul de drept".

În aceste condiții, în Parlamentul European, șeful Consiliului, Charles Michel, s-a hazardat să afirme că, în fața crizei, liderii europeni ar fi înțeles "urgența situației" și ar fi "acționat rapid". La rândul ei, șefa Comisiei, Ursula von der Leyen, l-a secondat, susținând că acordul ar urma să aibă "un impact mare", înțelegerea fiind "un semnal al solidarității și apetenței pentru reforme".

Declarațiile oficiale, față cu adevărul ocultat

Ca oficiali ai UE, estimările lor ar trebui să aibă o oarecare greutate și să exprime adevărul. În fapt, pot fi cotate ca exprimând orice, frivolitate, orbire și dezinformare, doar adevăr nu. Căci adevărul, în esență, este că liderii europeni au omis, spre deosebire de omologii lor asiatici, să prevadă pandemia. Au permis delocarea în China a unor industrii și întreprinderi de importanță strategică. Au ascultat de minciunile OMS și au evitat să închidă granițele europene la timp.

Apoi, au vehiculat, dimpreună cu unii din virologii lor, aberații mortale, între altele despre prezumtiva "inutilitate ori chiar posibilul caracter pernicios al purtatului de măști". În fine, au omis să înțeleagă că unele din măsurile de apărare luate împotriva pandemiei ucid poate chiar mai abitir decât virusul, distrugând economii și suflete, nu în ultimul rând de copii.

Apărați de o presă care nu vede niciodată paiul din ochiul propriu sau al liderilor europeni, ci doar bârna din privirea lui Donald Trump, în timp ce tac asurzitor la crimele extremei stângi din Apus ori ale unor dictatori ca XI, Putin sau Erdogan, aceeași lideri s-au tocmit la sânge pentru rabatele și avantajele celor 1,8 billioane. Dar cu reformele și investițiile în viitor au lăsat-o mai moale.

Așa se explică faptul scandalos că, din Fondul zis pompos, de redresare și reziliență, s-a tăiat nu un mizilic, ci fără cruțare. S-au tăiat zeci de miliarde de euro din banii destinați coeziunii și digitalizării, cercetării științifice incluse în programul Horizon Europe și programului de sănătate al UE.

Asta să fie oare o "Europă unită și puternică", după cum a exclamat, ipocrit, Charles Michel, aplaudând acordul realizat la summitul european? Halal! Or, toate aceste neajunsuri uriașe în raport cu necesitatea deschiderii de perspective unui continent sclerozat, necompetitiv, neinventiv, imersat în birocrație și betonat în dogmatisme de stânga pălesc în fața altuia, catastrofal.

Datul banilor pe mâna hoților conducând din umbră statul defectat

E vorba de perpetuarea concesiilor față de birocrațiile și administrațiile unor țări central- și esteuropene care și-au pus pe butuci statul de drept. Cazul României e, din păcate, edificator.

Cu instituții politizate și destructurate, cu procuraturi nefuncționale, cu magistrați timorați, cu coduri penal și de procedură penală masiv modificate în beneficiul delincvenței, cu servicii secrete expulzate de CCR din efortul combaterii marii corupții, degradarea principiilor statului de drept a atins proporții nemaivăzute în Europa ultimelor decenii. În România, justiția nu funcționează de nicio culoare în domeniul marilor dosare și doar din când în când la alte capitole.

Cleptocrația domnește, prin urmare, bine mersi, sufocând administrația puternic birocratizată a unui stat refeudalizat. Or, cum să dai zeci de miliarde pe mâna unui astfel de sistem?

Somnolența Europei

Dar n-are nevoie România de ajutoare? Bineînțeles că are! Și nu de azi, de ieri! Dar unde au rămas mecanismele europene necesare rectificării situației și reedificării statului de drept ucis în România de PSD sub Victor Ponta și, mai ales, de cleptocrația consolidată de Liviu Dragnea? Ne trezim acum, în plină criză, că a da bani unui stat grevat de marea corupție e ca și cum le-ai fixa lupilor de blană steaua de șerif, ordonându-le să păzească bine stâna?

Dar să nu ne alertăm "prematur". Pentru că adevărul e că încă nu ne-am trezit. Și nici nu dăm vreun semn că ne vom trezi curând. Dimpotrivă, dormim profund, în continuare, de vreme ce ne bizuim pe estimarea liderilor Europei "unite și puternice", care nu l-au prea contrazis pe Iohannis și consideră că acordul cu privire la sutele de miliarde alocate "redresării" ar urma să aibă "un impact mare", înțelegerea fiind "un semnal al solidarității și apetenței pentru reforme".

Al solidarității cu cine? Cu cleptocrația? Ai cărei membri vor măsura impactul reformelor preconizate în valizele de bani care li se vor vărsa în conturi cleptocraților?

Dar s-ar putea evita catastrofa? Eventual. Dacă, așa cum s-a mai propus, fondurile de redresare ar fi gestionate direct de oficialii UE, ar evita statul român, fiind investite direct în proiecte românești private și de viitor.

Iluzii și naivități

E posibil ca unii și alții să se bazeze pe eficiența Laurei Kövesi. Motiv pentru care titulara parchetului european care, dat fiind "ajutorul"  generos al Maltei, nu e clar când va putea să-și înceapă activitatea, s-a văzut infam atacată, la persoană, prin fake-news și calomnii. A denigrat-o președintele Parlamentului Ungariei. Potrivit  denunțului său imund, Kövesi ar fi "agent străin". Iată o acuză la adresa celor ce nu se supun puterii centrale, iliberale, dragă nu doar lui Viktor Orban, ci și regimului Putin. Cu furie proletară au reluat defăimarea ungurească a Laurei Kövesi sicofanții ultranaționaliști ai Moscovei și Budapestei din propaganda securisto-pesedistă românească.

Evident, Ungaria lui Orban a ales să nu facă parte din Parchetul European. Ceea ce n-ar trebui să împiedice instituția Laurei Kövesi, când marii corupți din Malta îi vor permite să-și operaționalizeze instituția, să investigheze cu acribie nefăcutele marii corupții din Ungaria. Sau din România. Sau din Germania. Sau de aiurea.

Dar am fi de o impardonabilă naivitate să credem că parchetul european va fi în stare să mute, de unul singur, munții din loc. Sutele și miile de miliarde ale bugetului european sunt condamnate, se pare, nu atât să stimuleze reformele, să amelioreze infrastructura, să ajute la construcția de școli, spitale și autostrăzi și să impulsioneze investițiile, reducând birocrația, cât să ni se fure din buzunare. În speță, din buzunare deja în bună parte golite.

În absența unor eficiente mecanisme de control naționale, aceste fonduri păstorite de lupi  vor fi consacrate misiunii sisifice de a satisface voracitatea insațiabilă a cleptocrațiilor, cele europene fiind strâns asociate altora, cu precădere răsăritene. Și de a le umple tuturor acestor hoți sacii fără fund.