Bătălia pentru Moldova

Și-a păstrat această calitate și chiar și-a consolidat-o în pofida vremurilor grele prin care trece Republica Moldova.

Responsabilitatea votului popular și urgențele momentului

În primele luni de mandat, obiectivul principal al Maiei Sandu a fost să provoace alegeri anticipate, pentru a-și putea materializa programul electoral, în caz contrar risca să fie redusă la un rol decorativ, cum își doreau Dodon și Șor, care dețineau majoritatea în parlament. Președinta risca să fie plasată în irelevanță și, pe cale de consecință, să devină irelevant și votul covârșitor pe care l-a obținut în alegeri. Să simți povara responsabilității unui vot, să nu înșeli încrederea electoratului mi se pare cea mai de seamă calitate a unui politician. Predecesorii ei n-au avut-o.

Doar că Maia Sandu a trebuit să-și pună între paranteze agenda politică, să rezolve probleme mult mai presante. Era începutul anului 2021, în Moldova bântuia pandemia, sistemul medical era suprasolicitat. Când a apărut vaccinul anti-Covid, guvernul lui Dodon nu prevăzuse niciun leu în bugetul național pentru procurarea serului salvator.

S-a ocupat de asta Maia Sandu și administrația prezidențială, în lungi conferințe și discuții telefonice, și a reușit. Maia Sandu a spart „gheața” Prutului. Prima partidă de vaccin Astra Zeneca a ajuns la Chișinău de la București pe 27 februarie 2021. Dodon a înjurat România cum i-a venit la gură, secondat de premierul său, Ion Chicu, cel care s-a remarcat prin două isprăvi de pomină: 1. primirea sub pod, la marginea Chișinăului, în mai 2020, a convoiului de camioane cu ajutoare medicale românești pentru Basarabia – a fost o rușine națională! – și 2. nunta pe care i-a făcut-o fiului său în plină pandemie, sfidând restricțiile instituite chiar de guvernarea pe care o reprezenta.

Republica Moldova a primit vaccin de peste hotare pe cuvântul de onoare al Maiei Sandu, pe credibilitatea ei. Și azi, după doi ani de mandat, ne bucurăm de sprijin diplomatic și de asistență financiară tot în primul rând grație șefei statului.

„Forța de tracțiune” a președintei

Având o fracțiune minoritară în Legislativ, președinta Maia Sandu a știut să manevreze abil, nu s-a lăsat ademenită de cântecul de sirenă al foștilor săi colegi din Blocul ACUM, care voiau un guvern minoritar, un guvern inevitabil aflat la mâna lui Dodon și Șor. A avut caracter, a mers până la capăt, a reușit să obțină dizolvarea parlamentului și alegeri anticipate, urmând procedurile prescrise de Constituție. E drept, a fost ajutată și de anumite circumstanțe, atunci când candidatul lui Dodon la postul de prim-ministru, Mariana Durleșteanu, s-a retras în ultimul moment, spre surprinderea socialiștilor. Providența îi răsplătește pe cei curajoși.

„Forța de tracțiune” a Maiei Sandu a depășit toate așteptările: PAS a obținut o majoritate covârșitoare în alegerile din 11 iulie 2021. Moldovenii pro-reformă au preferat să pună toate merele într-un coș mare, nu le-au risipit în „coșulețe” mai mici de aceeași culoare, care riscau să nu treacă pragul electoral.

Contestatarii Maiei Sandu

S-a spus că războiul lui Putin din Ucraina a propulsat Republica Moldova la statutul de țară-candidată la Uniunea Europeană. Și da, și nu. Cu o conducere pro-rusă la Chișinău n-am fi avut această șansă, dimpotrivă, am fi fost în situația „satrapiei” lui Lukașenko, a Bielorusiei, am fi fost un teatru de război. Voința de schimbare a moldovenilor și omul potrivit în funcția potrivită (dând peste cap toate clișeele patriarhale ale Basarabiei) s-au potențat reciproc. Astfel, am evitat scenariul cel mai sinistru, al unei ocupații rusești, ajutați și de rezistența eroică a ucrainenilor.

După doi ani de mandat, Maia Sandu este contestată în stradă de grupuri violente, instigate și plătite de penalul Șor, ajutat din parlament de „frații” comuniști și socialiști, și, cum altfel?, asistați de serviciile secrete rusești, care au pus la cale un plan de răsturnare a guvernării pro-europene de la Chișinău și readucerea Moldovei sub papucul Kremlinului.

Putiniștii în rol de „acuzatori morali”

Scandalul „scurgerilor Telegram” face parte din această campanie de discreditare. Reprezentanții puterii au fost luați pe nepregătite, exact cum te descumpănește devoalarea spațiului tău intim de niște spărgători. Ai nevoie de timp pentru a evalua daunele și a-ți construi o apărare.

Cea mai revoltătoare în povestea „scurgerilor” este frauda care a generat-o. Promotorii putinismului, adepții infernului numit „ruski mir”, acuză guvernarea de la Chișinău de încălcarea unor proceduri democratice. Folosesc o infracțiune – recte: niște informații obținute ilegal, prin spargerea conturilor private de pe Telegram ale unor demnitari moldoveni, cu foarte probabila implicare a serviciilor unei puteri străine, agresoare – pentru a pretinde trucarea unui concurs de angajare la Procuratura Anticorupție. Vizată este, pe lângă ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, și nou aleasa șefă a acestei instituții fundamentale a statului de drept – Veronica Drăgălin, o basarabeancă educată în Statele Unite, unde a și activat ca procuror.

Oficialii atacați de opoziția pro-rusă resping acuzațiile, declară că legea nu a fost încălcată și califică diversiunea drept dovada unei alerte maxime în tabăra hoților ajutați de Moscova.

„Războiul hibrid” înseamnă, pe lângă dezinformare și manipulare, să folosești armele moralei împotriva celor care îți denunță imoralitatea și crima. Bătălia pentru Moldova se poartă, iată, și cu asemenea lovituri sub centură, pentru care trebuie să fim pregătiți noi, ca societate, iar guvernarea de la Chișinău să tragă învățămintele necesare.