O zi de vară la Bayreuth

E cald, extrem de cald, soarele e încă sus pe cer, iar publicul profită de lunga pauză dintre acte - aproximativ o oră -, atât cât durează pauzele la Bayreuth.

O sumedenie de volume dedicate muzicii lui Wagner şi biografiei compozitorului şi urmaşilor săi, interpreţilor, dirijorilor, invitaţi de-a lungul anilor la Bayreuth, se află înşirate pe o masă de dimensiuni mult prea mici pentru o cantitate aşa de mare de cărţi. Nu numai cărţi. Oferta e completată de diverse înregistrări - cele mai noi, dar şi cele istorice - cu opere wagneriene, pe CD sau DVD, multe, desigur, chiar din Festspielhaus (clădirea Festivalului Wagner), la Bayreuth.

Librăria oferă şi publicaţii de festival, cronici zilnice, dar şi articole apărute în presa locală şi supraregională cu referiri la actuala ediţie. Cunoscătorii, wagnerienii, cum sunt numiţi şi cum le place să-şi spună, având sentimentul apartenenţei la un club select, schimbă opinii, comentează, compară ediţia cu cea de anul trecut, o interpretare cu alta, laudă sau dimpotrivă, desfiinţează dintr-un foc munca vreunui regizor. Nici interpreţii sau dirijorii nu sunt iertaţi, de la caz la caz. La fel şi aprecierile pozitive sau aplauzele prelungite de la finele unui spectacol pot lua dimensiuni rar întâlnite. Tot de la caz la caz.

Şi, cum putea fi altfel, de la standul cu cărţi nu lipsesc nici suvenirurile. Obiecte, mai mult sau mai puţin kitsch, fără îndoială însă o amintire frumoasă pentru cei aflaţi prima oară la Bayreuth. Căci, după cum bine ştim, nu-i tocmai uşor să intri în posesia unui bilet de festival, timpul  de aşteptare fiind, în medie, de 10 ani.

La hotelul la care am locuit, în afara oraşului, pentru că în oraş nu mai există pe timpul festivalului nici cel mai mic locşor liber, am cunoscut o familie care îşi petrece de peste 20 de ani un fel de mini-concediu în această perioadă a anului la Bayreuth. M-am întrebat, desigur, cum de reuşesc să obţină mult râvnitele bilete şi am aflat, pe parcursul discuţiei, că recurg la toate posiblităţile pentru a veni aici. Una dintre ele e aceea de a sponsoriza societatea care organizează festivalul, ale cărei costuri sunt impresionante. Apoi beneficiază de biletele pe care le pot cumpăra...odată la zece ani.

Spuneam că o parte din public cercetează în pauză oferta micii librării de lângă teatru, plecând, nu rareori, cu sacoşele pline de cărţi şi discuri, în timp ce alţii cultivă, la un pahar de şampanie sau vin, obiceiurile vieţii mondene: small talk cu amicii, prezentarea ultimei mode (de la Paris sau aiurea) sau pozând în faţa teatrului, căci fotografilor nu le scapă personalităţile, nelipsite la Bayreuth.

Întregul oraş se află dealtfel în febra festivalului, la tot pasul vezi afişe cu anunţuri de lansări de carte sau dezbateri - toate legate de opera lui Wagner, personalitatea artistului sau de festival. Un oraş, ale cărui străzi poartă (aproape în întregime, ai impresia) nume inspirate din universul wagnerian, care găzduieşte celebra Villa Wahnfried, nu departe de locul unde-şi dorm somnul de veci Cosima şi Richard Wagner, în mijlocul unui parc fermecător.

Şi mai sunt şi cei care se plimbă prin parcul de la poalele Colinei Verzi, având, în acest an, posibilitatea de a vizita şi expoziţia cu titlul "Voci amuţite. Festivalul de la Bayreuth şi evreii în perioada 1876 - 1945". Organizatorii au anunţat că manifestarea, care abordează o temă sensibilă legată de istoria Festivalului Wagner, va fi găzduită şi în anul omagial 2013, când se împlinesc două secole de la naşterea lui Richard Wagner şi 130 de ani de la trecerea sa în nefiinţă.

Tot la fiecare pas găseşti anunţuri cu detalii privind evenimentele omagiale din 2013. Nu doar conducerea festivalului pregăteşte, pentru viitoarea ediţie, o nouă montare a tetralogiei "Inelul Nibelungilor", ci şi oraşul Bayreuth a conceput un vast program dedicat celui mai de seamă fiu al urbei, căruia îi datorează, de fapt, celebritatea dincolo de hotarele Germaniei.

Programul cuprinde lucrări de operă, concerte, spectacole de teatru, expoziţii, lansări de carte... Un highlight va fi, fără îndoială, aşa cum a ţinut să sublinieze în disucţia pe care am purtat-o, primarul general al oraşului Bayreuth, Brigitte Merk-Erbe, prezentarea compoziţiilor timpurii ale lui Wagner - operele "Zânele", "Dragoste interzisă" şi "Rienzi". Acestea vor fi prezentate în luna iulie în cooperare cu Opera din Leipzig, respectiv cu oraşul Leipzig, unde a văzut lumina zilei Wagner pe 22 mai 1813.

În chiar ziua de naştere a compozitorului, teatrul de pe Colina Verde (deschis altfel doar pe timpul festivalului) va găzdui un concert omagial, susţinut de orchestra Festivalului de la Bayreuth, sub bagheta dirijorului Christian Thielemann, avându-i drept solişti, între alţii, pe Eva-Maria Westbroek şi Johan Botha.

"Ne bucurăm de fiecare vizitator, care va sosi la Bayreuth, să ne cunoască oraşul, să asiste la unul din numeroasele evenimente şi desigur la Festivalul Wagner, cu atmosfera sa cu totul specială, pe care trebuie s-o fi trăit", a apreciat cu entuziasm doamna Merk-Erbe, care mi-a mai mărturisit că e fascinată de festival încă din copilărie, când a avut prilejul de a urmări una sau alta din repetiţiile generale.

Referitor la dificultatea de a intra în posesia unui bilet, primarul general al oraşului Bayreuth mi-a spus că, printr-o intervenţie a Curţii de Conturi, se aşteaptă ca pe viitor să fie puse în vânzare mai multe bilete. Apoi, a adăugat ea, cererea imensă e şi o dovadă a calităţii Festivalului Wagner de la Bayreuth.

Cu atmosfera sa ieşită din comun, cu acustica extraordinară a sălii, cu ţinuta înaltă a artiştilor invitaţi, chiar dacă aceştia nu reflectă întotdeauna întocmai gustul publicului şi în ciuda celebrelor scaune incomode de lemn.