Oamenii de cultură și referendumul pro-UE în R. Moldova

Asasinarea lui Navalnîi în închisoare, la ordinul sau cu asentimentul tacit al lui Putin, este oroarea în stare pură.

Acum nouă ani, în 2015, tot în februarie, era omorât, dar în libertate, pe un pod, sub zidurile Kremlinului, un alt opozant: politicianul Boris Nemțov, al cărui curaj și carismă îl făceau un adversar redutabil. Încă pe atunci Kremlinul transmitea un mesaj foarte clar: „Nu ne încurcăm în formalități, scuze, perifraze, contextualizări. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Și tot ce a urmat, culminând cu agresiunea la scară mare în Ucraina, a demonstrat cu vârf și îndesat această înverșunare cinică.

La moartea lui Navalnîi, deducem un mesaj și mai tranșant: „L-am omorât pentru că era în puterea noastră s-o facem. Să nu vă închipuiți că ne poate opri cineva!”

După ce fusese otrăvit în 2020 și a scăpat ca prin minune, Navalîi ar fi putut rămâne în Occident, deși nici acolo nu era invulnerabil. A preferat să se întoarcă în Rusia, l-a sfidat pe Putin, și a fost arestat chiar în avionul cu care ateriza la Moscova.

În Ucraina mor în fiecare zi oameni sub bombardamentele rusești – soldați și populație civilă – dar asasinarea unui opozant rus faimos, un om care reprezenta onoarea poporului său, înseamnă, susțin mai mulți observatori occidentali, prăbușirea oricărei speranțe că în Rusia se mai poate imagina vreo schimbare. Iar de la această constatare derivă o alta, terifiantă și pentru noi: războiul din Ucraina va continua, Republica Moldova se află în mare pericol.

Consultări la președinție

Președinta Maia Sandu a inițiat o serie de consultări cu partidele politice și cu structuri ale societății civile pe tema referendumului pentru aderarea la Uniunea Europeană. Joi, 15 februarie, șefa statului a discutat cu un grup de oameni de cultură (au urmat și alte întâlniri).

Va fi un referendum constituțional, a explicat doamna Sandu, care va fixa în Legea Supremă a Republicii Moldova obiectivul național de integrare europeană. Nu înseamnă că, odată trecută în Constituție, aderarea la UE este garantată. S-a văzut în cazul Ucrainei că dezideratul european și aderarea la NATO, trecute în Constituția acestei țări, nu au împiedicat Rusia să o atace cu o sălbăticie greu de imaginat.

Și în R. Moldova, dacă la putere ar veni o majoritate pro-rusă (scenariu ce nu poate fi exclus), lucrurile se pot schimba. Legile le fac oamenii, nu zeii. Nimic nu e decis odată pentru totdeauna în destinul unui popor.

Referendumul pro-UE nu ne va apăra de tancurile lui Putin, dar va exprima clar voința națiunii. Kremlinul și partida pro-rusă de la Chișinău vor face totul ca să saboteze plebiscitul, tocmai pentru că sesizează puterea lui simbolică. O țară care a decis printr-o largă consultare populară, nu doar prin decizia clasei politice, că aparține Europei și nu „lumii ruse” ar fi o palmă usturătoare pentru Kremlin.

Oportunitatea referendumului

Desfășurarea plebiscitului în aceeași zi cu alegerile prezidențiale va asigura o mai bună prezență la vot, mai ales că va putea participa și diaspora, majoritar pro-europeană.

De ce se face în toamna lui 2024 și nu odată cu alegerile parlamentare din 2025? Pentru că situația la anul ar putea fi și mai dificilă, a spus Maia Sandu: nu știm cum va evolua războiul din Ucraina, există temeri legate de alegerile prezidențiale din Statele Unite și de consecințele privind ajutorul oferit Ucrainei. Războiul îi ține departe pe investitori iar Republica Moldova nu poate supraviețui economic fără sprijin extern.

„Avem mari întârzieri în ce privește ajustarea legislației noastre la standardele Uniunii Europene. Dacă fostele guvernări de la Chișinău ar fi îndeplinit măcar 40% din angajamentele Acordului de Asociere, azi ne-am fi aflat azi într-o situație mult mai bună. Ucraina, aflată în război, și Georgia, cu toate problemele ei politice, stau mai bine decât noi la acest capitol”, a mai observat președinta.

Socialiștii au solicitat Curții Constituționale să se pronunțe dacă referendumul se poate organiza în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, verdictul trebuie să vină în câteva săptămâni. Oricum, expertiza de la președinție sugerează că nu există impedimente juridice.

„Să învestim în curaj, în dorința noastră de libertate”, a spus Maia Sandu. Sună frumos, dar nu e ușor să dezrădăcinezi o mentalitate seculară păguboasă. Ne credem neputincioși, ne credem „sub vremi”, chiar și atunci când avem șansa să ne luăm soarta în mâinile noastre. Kremlinul mizează tocmai pe aceste reflexe defetiste, ancilare, pe inducerea unor stări de panică în Moldova. Frica este aliatul lui Putin.

Maia Sandu i-a îndemnat pe oamenii de cultură să susțină referendumul, antrenându-și în această campanie talentul, capitalul simbolic, credibilitatea, prestigiul personal.

Intelectuali și politicieni

S-au spus multe lucruri utile la întâlnirea cu președinta Maia Sandu despre modalitățile de promovare a referendumului de către oamenii de cultură, inclusiv la Televiziunea Publică.

O idee a lui Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, mi s-a părut semnificativă. Teo Chiriac a propus să avem o întâlnire, tot la președinție, între oamenii de cultură și liderii unor partide politice, să stăm față în față, să ne auzim argumentele, întrucât evoluăm în general pe culoare paralele și ne intersectăm în momente rarisime... de consens național.

Ideea este bună, dar nu cred că politicienilor le-ar surâde o asemenea conversație. Problema partidelor extraparlamentare e gelozia. Faptul că referendumul se desfășoară în aceeași zi cu prezidențialele o avantajează politic pe Maia Sandu. Și care-i problema, i-ai întreba? Doar nu vrem să câștige un candidat pro-rus?... Păi, problema e că Maia Sandu „confiscă” ideea europeană însă, pentru că nu pot declara asta public (decât alegându-și cu grijă cuvintele), ei invocă tot felul de riscuri legate de referendum.

Există motive de supărare, unele justificate, față de guvernarea PAS, care ar putea fi mai performantă, mai eficientă, mai comunicativă, mai deschisă dialogului, doar că gelozia electorală a liderilor extraparlamentari, în acest caz, se combină involuntar cu aversiunea grupărilor putiniste față de opțiunea pro-occidentală a Moldovei, iar rezultatul acestei confluențe poate fi un dezastru. Poveste tipic „moldovenească”.

Intelectualilor le e mai ușor să pledeze pentru interesul național, ei nu au nimic de pierdut: nu au în spate proiecte politice, nu aleargă după voturi, nu au oameni de afaceri care să cotizeze pentru ei... din păcate. Doar că miza e mult prea mare.

Un regim rusesc la Chișinău înseamnă teroare, sârmă ghimpată la Prut, despărțirea de Europa. Vom avea „alegeri” ca în Rusia, „justiție” ca-n Rusia, „libertate” ca în Rusia. Va cădea oblonul și peste vanitățile politicienilor noștri proeuropeni. Și de la putere, și din opoziție.