Observatorii OSCE critică alegerile prezidenţiale din Belarus

Primul raportor internaţional care s-a adresat ieri presei, a fost Vladimir Ruşailo, şeful comisiei de observatori a Comunităţii Statelor Independente. El a declarat: „Observatorii CSI sunt de părere că scrutinul din Belarus, din 19 martie, corespunde întru totul normelor legislaţiei belaruse cu privire la desfăşurarea alegerilor.” Potrivit lui Ruşailo, alegerile au fost libere şi transparente.

Cu totul altfel s-au pronunţat însă observatorii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Elsie Hastings, coordonatorul celor 400 de observatori OSCE a declarat: „Democraţia se află în Belarus încă în fază incipientă. Deşi s-au consemnat şi progrese, la înregistrarea candidaţilor, de pildă, scrutinul prezidenţial din 19 martie nu s-a desfăşurat conform standardelor internaţionale privind alegeri libere şi echitabile. Hastings s-a străduit vizibil să-şi prezinte raportul în mod diplomatic, înşelând aşteptările opoziţiei belaruse. Serghei Kaliakin, şeful campaniei electorale a liderului opoziţiei, Alexander Milinkevici, a declarat ieri la conferinţa de presă că aprecierile OSCE au fost prea generoase. „În opinia mea”, a afirmat el, „evaluarea ar fi trebuit să fie mult mai severă.” El n-a remarcat nici o observaţie la adresa faptului că Alexander Lukaşenko a candidat la alegeri fără bază legală. „De aceea rezultatul alegerilor la fel ca şi legitimitatea preşedintelui sunt egale cu zero”, a afirmat Kaliakin.

Alexander Lukaşenko nu se sinchiseşte însă defel de legitimitatea sa. Ieri, el s-a înfăţişat în faţa presei drept eroul naţional care şi-a apărat ţara victorios impotriva inamicilor interni şi externi, în aplauzele furtunoase ale suporterilor săi. El a declarat: „Belarus n-a mai cunoscut niciodată în timpul alegerilor o semenea presiune externă dublată de agresivitatea acerbă a opoziţiei”.

Alexander Milinkevici a apelat şi ieri la sprijinul suporterilor săi de a demonstra, în continuare, paşnic, împotriva rezultatului alegerilor. De ei depinde dacă mişcarea democratică va recădea resemnată în banalitatea autocraţiei cotidiene, sau va lua amploare în continuare în lupta pentru schimbarea de regim.