Europa trebuie să combată rasismul şi afrofobia

Din păcate, oamenii de culoare sunt adesea trataţi necorespunzător. În ciuda progreselor realizate în domeniul egalităţii şi nediscriminării, aceştia sunt încă supuşi unui rasism structural şi instituţional în numeroase ţări europene.

Dacă eşti negru vei fi probabil discriminat mai mult decât un alb pe piaţa muncii, în educaţie, sănătate, spaţiu locativ şi rişti mai mult să fii oprit şi percheziţionat de poliţie.

Chiar dacă majoritatea ţărilor europene nu colectează date privind discriminarea rasială, unele rapoarte indică o creştere a magnitudinii problemei.

În Franţa, un studiu realizat de organizaţia independentă Defenseur des Droits (Apărătorii Drepturilor) dovedeşte că tinerii de origine arabă şi africană riscă de 20 de ori mai mult să fie opriţi şi percheziţionaţi de poliţie decât oricare alt grup de bărbaţi. Probleme similare au fost identificate în Belgia, Danemarca, Cipru, Irlanda, Italia, Spania şi Marea Britanie, potrivit Equinet, reţeaua europeană a organizaţiilor pentru egalitate.

În Rusia, un raport al organizaţiei neguvernamentale Levada Center, comandat de Congresul Evreiesc din Rusia, relevă  o atitudine negativă larg răspândită faţă de oameni de culoare "sau migranţi din Africa",  în vreme ce un studiu realizat în Finlanda, în anul 2017, demonstrează că majoritatea respondenţilor de origină africană s-au confruntat cu o discriminare sistematică.

Un raport parlamentar recent din Regatul Unit arată că rata mortalităţii la naştere este de cinci ori mai mare în rândul femeilor de culoare decât în rândul femeilor albe şi că mai bine de 60 la sută din oamenii de culoare nu cred că sănătatea lor este la fel de bine protejată în Marea Britanie de Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) ca sănătatea albilor.

Impact asupra educaţiei

Cel mai recent studiu realizat pe această temă de Agenţia UE pentru Drepturile Fundamentale, arată că 18 la sută din respondenţii de culoare, cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani, nu au nici slujbă plătită, nici nu studiază sau învaţă o meserie, cu diferenţe substanţiale între ţările în care aceştia trăiesc. De asemenea demonstrează că 20 la sută din cei cu origini africane se simt discriminaţi rasial în privinţa accesului la spaţiu locativ.

Într-un studiu publicat în 2018 de Comisia pentru Drepturile Omului şi Egalitate din Irlanda, se arată că oamenii de culoare sunt defavorizaţi în privinţa accesului la funcţii de conducere, în ciuda înaltei lor calificări.

Violenţa fizică şi verbală reprezintă o altă problemă cu care se confruntă oamenii de culoare. În Portugalia, apărători ai drepturilor omului şi legiuitori de origine africană au fost atacaţi şi ameninţaţi cu moartea. Fostul ministru italian al Integrării, Cecile Kyenge, şi fosta ministră franceză a Justiţiei, Christiane Taubira, au fost în repetate rânduri ţinta unor injurii rasiste.

Problemă muşamalizată

Eu văd o continuitate între această situaţie şi nedreptăţile suferite în Europa de persoane de culoare de-a lungul a generaţii întregi. Iar muşamalizarea acestei stări de fapt este larg răspândită.

Promisiunea neonorată a egalităţii înşeală o lungă tradiţie politică, filozofică şi judiciară, care plasează egalitatea în centrul democraţiilor europene. Şi Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, la fel ca şi Comitetul European pentru Drepturi Sociale şi alte instituţii ale ONU, au o bogată jurisprudenţă privind aplicarea acestui principiu.

În prezent, statele tind să amplifice practicile discriminatorii care îi fac pe oamenii de culoare cetăţeni de mâna a doua în societăţile noastre.

Pentru a schimba situaţia, statele europene ar trebui să facă din lupta împotriva rasismului şi discriminării rasiale o prioritate absolută.

Rasismul poate fi combătut prin legi şi educaţie

Statele trebuie să smulgă rădăcinile rasismului împotriva oamenilor de culoare şi să elucideze trecutul colonial şi sclavia. Este de asemenea necesară combaterea mai sistematică a retoricii încărcate de ură şi a delictelor rasiste. O altă arie crucială de intervenţie este aparatul de poliţie. Statele trebuie să elimine prejudecăţile rasiale existente în rândul poliţiştilor şi impunitatea delictelor rasiale comise de aceştia.

Legile şi practicile trebuie de asemenea înăsprite, astfel încât să asigure acces echitabil la educaţie, muncă, spaţiu locativ şi îngrijire medicală.

Dar schimbarea nu se obţine doar prin legislaţie. Eforturile în domeniul educaţiei sunt cruciale. Programa şcolară ar trebui să reflecte mai bine istoria şi moştenirea culturală a oamenilor cu origini africane şi contribuţia lor la dezvoltarea societăţilor noastre.

Nu există o penurie de instrumente legale, profesionale şi financiare pentru atingerea tuturor acestor obiective. Ceea ce lipseşte este voinţa politică.

Ţările europene nu ar mai trebui să ignore afrofobia. A venit vremea ca acestea să acţioneze, astfel încât să elimine prăpastia dintre promisiunea egalităţii pentru toţi şi realitatea de zi cu zi.

Dunja Mijatovic este comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului din subordinea Consiliului Europei este însărcinată cu respectarea Convenţiei Europene privind Drepturile Omului.