Opinie: Reforma Educației, a cincea roată de la căruță

Un exemplu este reforma Justiției, despre care Marcel Ciolacu a afirmat la Rock FM: „Cred că am vorbit prea mult despre Justiție. Gata, funcționează Justiția, hai să o lăsăm în pace“.

Abordarea heirupistă a reformei Educației dă seama de mediocritatea candidaților la președinție și a celor care au pus pe hârtie programele electorale stufoase, de sute de pagini, parcă special întocmite pentru a nu fi lizibile.

Atât de preocupați de reforma Educației sunt unii dintre principalii candidați, încât nu au vrut să-și facă publice notele de la Bacalaureat și diploma de licență (Marcel Ciolacu) sau notele mediocre obținute la examenul de licență la o facultate privată din Deva (Elena Lasconi). Atât de preocupat e Nicolae Ciucă de reforma Educației, încât a blocat în instanță analiza acuzațiilor de plagiat din teza sa de doctorat. 

Recent, ministrul Educației Ligia Deca i-a ridicat osanale fostului șef al Guvernului și președinte al PNL în stilul subalternului ascultător: „Eu ca ministru în guvernul Nicolae Ciucă am văzut în domnul general în primul rând un nivel ridicat de competenţă dat de performanţa în educaţie. Un om care a apreciat şcoala, fiind performant el însuşi în şcoală, are tradiţional în minte că şcoala şi educaţia sunt priorităţi“. Ligia Deca ocupă primul loc pe lista PNL Vâlcea pentru Senat.

Deși suma alocată Educației din bugetul de stat pentru anul în curs este mai mare cu zece miliarde de lei față de anul trecut, mai mult de jumătate a fost repartizată salariilor cadrelor didactice, care au fost majorate cu 50% în două tranșe după greva de anul trecut a profesorilor, învățătorilor, educatorilor și a personalului auxiliar.

Dar salariile mărite substanțial nu au dus la rezultate mai bune în sistemul de învățământ. La Evaluarea Națională, numărul elevilor care au luat note sub cinci e cel mai mare din ultimii patru ani. Gradul de pregătire al profesorilor s-a văzut și din faptul că la examenul de titularizare doar 42% dintre candidați au luat note peste șapte.

Programele electorale ale candidaților la alegerile prezidențiale de duminică alocă spații minimale și fanteziste reformei Educației. Enunță principalele probleme din sistemul de învățământ, dar nu oferă soluții. Avem o rată a abandonului școlar de 15,6%, cea mai mare din UE. Cauzele principale sunt excluziunea socială și sărăcia. Acestui indicator îi urmează altul, la fel de îngrijorător, sau chiar mai mult. Dacă în celelalte țări din blocul comunitar rata abandonului școlar a scăzut în ultimii ani în medie de la 12% la 9%, în România a rămas aproape neschimbată.

Ultimele date Eurostat arată că jumătate dintre elevii care au renunțat la școală nu lucrează în prezent și nici nu caută un loc de muncă. Dintre ei, cei mai mulți sunt în mediul rural. Părinții nu îi mai trimit la școală din cauza sărăciei, obligându-i să muncească în gospodărie. Potrivit Institutului Național de Statistică, anul trecut aproape 4 milioane de persoane trăiau în sărăcie. 

Din cele 27 de miliarde de euro pe care România le poate accesa prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNNR) până în 2026 pentru investiții, 3,3 miliarde sunt alocate investiției în reforma Educației. Din această sumă, peste jumătate de miliard e alocat programelor de reducere a abandonului școlar. Viitorul președinte al României ar trebui să fie implicat direct în modul cum vor fi cheltuiți banii, una din ținte fiind reducerea sărăciei care ar atrage după sine și reducerea abandonului școlar.

În România sunt 80.000 de copii cu nevoi speciale pentru care profesorii trebuie să urmeze cursuri de formare în vederea integrării lor în mediul școlar. În plus, există un singur psiholog sau consilier pentru 800 de elevi.

Gravitatea consumului de droguri în școli, bullyingul, analfabetismul funcțional nu sunt tratate cu responsabilitate de candidații pentru Cotroceni. Se vede de la distanță, s-a văzut și la confruntarea de la Digi24, că aspiranții la funcția supremă în stat nu au o radiografie serioasă a racilelor din Educație.

Marii absenți Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă nu fac excepție. Superficialitatea cu care tratează viitorul școlii românești se poate citi în programele lor electorale.