Vasta operațiune de aruncat praf în ochii românilor

E uimitor că președintele Iohannis și-a abandonat joi, pentru prima oară în viață, lentoarea caracteristică, semnând cât ai zice pește decretul de revocare a ministrului justiției, Stelian Ion?

Deloc. Premierul îl dăduse ieri afară pe ministrul justiției, înlocuindu-l cu sulfurosul Lucian Bode. Or, multe indicii probează că demersul a avut loc sub patronajul președintelui Iohannis. Șeful statului și-a întrerupt miercuri eternul său concediu spre a rosti, perfid, un discurs reformisto-împăciuitor, menit să mascheze propriul rol decisiv în declanșarea iminentă a unei crize guvernamentale și să mimeze ”preocuparea” lui pentru bunăstarea românilor.

Florin Cîțu știa bine ce face demițându-l pe ministrul justiției, așa cum și patronul său de la Cotroceni era edificat, înaintea discursului său demagogic și ipocrit la maximum, ce e în joc și cum se vor poziționa aliații ca să câștige marele pot.

Tezaurul din peșteră și nada aruncată românilor

Căci miza pentru preferatul președintelui la cârma PNL, ca și pentru cleptocrația dindărătul lui nu e mult și fals invocatul ”interes al românilor”. E puterea. Și pentru hoți, e blocarea reformei în justiție, care să facă imposibil furtul banului public, înmulțit, miraculos, cu cele 50 de miliarde de lei ai ”programului de investiții destinat infrastructurii comunităților locale”, de transpus de anul viitor sub pomposul nume de Planul Național de Investiții „Anghel Saligny”. Ar fi vorba, oficial, de investiții la nivel local, de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare în localitățile României, de drumuri și de extinderea sistemului de distribuție a gazelor naturale în localitățile din țară.

E nevoie de toate acestea? Bineînțeles! Dar nu și de iluzii sau de o Fata Morgana. Or, tocmai aceasta s-ar ivi, dacă a finanța binefacerile cu care sunt momiți românii, și mai ales primarii lor, e a deschide peștera lui Ali Baba și a plasa în ea comoara finanțatoare acumulată din sudoarea contribuabililor, spre a fi furată de cei 40 de hoți. Pardon, de cei vreo 40.000, cât ar putea să numere cleptocrația dintre Carpați și Dunăre. Ca să nu se întâmple acest jaf uriaș, românii ar avea nevoie de o democrație veritabilă și de un stat de drept autentic, în care puterile să fie realmente împărțite iar justiția independentă cu adevărat. Pe scurt, ar avea nevoie, între altele, de procurori cinstiți.  Aici au intrat în joc Stelian Ion și USR-PLUS.

Care, după vreo 30 de ani de postcomunism devalizînd țara și banul public, s-au ales promițând reforma menită să le dea în fine românilor o justiție aptă să combată marea corupție.

Despre ce e vorba în propoziție

Dar cui îi convine o justiție onestă? Cui îi convine să avem magistrați care să nu fie sub controlul politic al guvernanților? Celor care n-au sabotat numirea, de către Stelian Ion, a noilor procurori anti-corupție independenți de la DIICOT și DNA. Și celor care au susținut desființarea SILJ în forma, credibilă, propusă de ministrul justiției. Iată de ce s-a trezit Stelian Ion persecutat. Îl prigonesc ”gruparea Grivco” și ceilalți abonați la căpușarea banului public tocmai pentru competența, rigoarea, tenacitatea și perseverența sa în sfera reformării justiției.

Prin urmare, președintele a mințit când a afirmat că ”perioada luptelor electorale s-a încheiat, guvernarea nu este despre competiția dintre un partid sau altul, nu este despre competițiile din interiorul partidelor sau cele dintre un lider sau altul”. Căci, din păcate este. Acesta e tristul adevăr.

Guvernarea și legiferarea nu sunt defel, în acest moment, în România, cum afirmă Iohannis, ”despre a face politici publice pentru români”. Sunt despre cum să se perpetueze cleptocrația la putere și la sursele de bani publici, în frunte cu un ins ca Florin Cîțu, care n-a avut probleme să-i mintă pe români în chestiunea închisorii americane pentru băut la volan. Și care, în episodul consilierei guvernamentale puse să muncească în folosul ambițiilor lui politice din partid, Cîțu a dovedit că n-are probleme fie să-i fure el însuși pe români, fie să admită să fie furați.

Necerându-i în masă demisia, după acest furt, națiunea a dovedit că, de această dată, s-a lăsat mințită lesne, dacă nu și cu mare plăcere, de un ins care a mai fugit și din SUA cu banii altora, dar a ajuns, totuși, premier. Ceea ce probabil că-l încurajează să țintească în continuare până la stele. 

Românii și partidele

Înseamnă toate acestea că poporul se va lăsa mințit la infinit? Ori că USR-PLUS ar fi ușă de biserică? Defel. Politicianismul, demagogia și ipocrizia nu fac casă bună doar cu PSD și AUR. Ori cu PNL, mai ales câtă vreme e condus de Cîțu. USR-PLUS ar fi trebuit să pună demult piciorul în prag și capăt unei coaliții toxice, atâta vreme cât la butoanele executivului e ceea ce pare a fi nu doar un mincinos cu aplomb, ci și un mare meșter în a fura și a escroca.

Dar guvernarea e dulce. Dulce ca mierea e, spre a aminti de minunatul roman al lui Petru Popescu, și glonțul patriei. Pe cine va culca acest glonț politic la pământ? Națiunea, dacă se va mai lăsa mințită de cei 40.000 de hoți. Pe un partid ca USR-PLUS, dacă insistă să rămână la guvernare în baza altui compromis oneros, acceptând mârșava substituire, ca în cazul lui Vlad Voiculescu, a lui Stelian Ion. Căci electoratul va simți impostura și n-o va lăsa nepedepsită.

Pe moment, USR-PLUS nu se bucură de popularitatea pe care o merită un partid cu adevărat reformator și modernizator de țară. Majorității nu-i convin abjecta obediență față de ideologii corectitudinii politice și derapajele către extrema stânga ale unora din dregătorii useriști.

Dar și mai puțin le place calea spre jaful de mari proporții pregătită de vasta operațiune de mințit, îmbrobodit și aruncat praf în ochii românilor, îndemnați să creadă că Stelian Ion ar fi ”blocat”, chipurile, ”dezvoltarea României”. Sau ”activitatea guvernamentală”, neștampilând proiectul de OUG pentru programul Anghel Saligny. Pentru care, în  fapt, nu i s-a dat, vădit, timp suficient. Sau că Stelian Ion nu ar fi ”reușit desființarea SILJ”. Nu e adevărat. E invers.

Realitatea e la antipodul pretențiilor demagogice ale camarilei premierului. Care a pus piedici coaliței guvernamentale și când l-a dat afară, pe nedrept, pe reformistul Sănătății, Vlad Voiculescu, și când oamenii săi din PNL s-au înțeles cu UDMR să determine eșecul proiectului ministrului Stelian Ion de a lichida secția de investigare a infracțiunilor din justiție. Ce reiese?

Că are loc o vastă operațiune de cosmetizare, escamotare și dezinformare, menită să camufleze că, în fapt, cleptocrația și marea corupție pe care Stelian Ion voia să le combată blochează dezvoltarea, modernizarea, europenizarea și accesul țării, prea îndelung furate, la prosperitate.

Congresul PNL ar putea aduce o clarificare, dacă, în ciuda neajunsurilor lui, Ludovic Orban câștigă disputa cu Florin Cîțu, așa cum ar fi bine pentru țară și pentru Europa. Până atunci, moțiunea de cenzură ar putea fi o cale bună de a sili PSD să-și scoată masca și să arate națiunii fie că a rămas fidelă propriei naturi și, deci, și cleptocrației, fie că și-a schimbat și năravul, odată cu părul.

Dar niciun demers, moțiune sau alegere internă nu vor soluționa problema țării, dacă românii nu se activează, înțelegând care e miza aflată în potul potențat de uriașele fonduri europene. Sesam li se va deschide cacialmiștilor, dacă națiunea nu se mobilizează, arătând hoților pisica, ori de cîte ori o mint, o pradă și iar o mint, dând vina pe victimă, spre a-i face scăpați pe făptași.