România a încheiat la finele săptămânii trecute un Acord militar cu Turcia, ale cărui detalii nu au fost dezvăluite. Ministrul Apărării Angel Tîlvăr a fost la Ankara unde a pus la punct și a parafat împreună cu omologul său Yaşar Guler textul Acordului-cadru despre care cei doi au spus că „reflectă nivelul actual al relațiilor militare” dintre cele două state. Acum un an, MApN a cerut Parlamentului acordul pentru contractul de peste 300 de milioane de dolari pentru cumpărarea de drone turcești de tip Bayraktar T2, care urmează să fie livrate în 2024.
România și Turcia au un parteneriat strategic încă din 2011, dar e pentru prima dată când cele două state încep o colaborare militară, în afara cadrului NATO. Turcia, o putere regională între Europa și Orientul Mijlociu a fost preocupată până anul trecut mai mult de recuperarea influenței sale istorice în zona Golfului și a Balcanilor. Marea Neagră a fost considerată la Ankara mai degrabă ca o zonă tranzacțională directă cu Moscova, în care nu voia să-i implice pe micii jucători pontici: România, Bulgaria, Georgia.
Invazia rusă în Ucraina începută în februarie 2022 pare să schimbe optica strategilor turci, care încearcă să fie mediatori între Rusia și Occident, folosind însă o balanță proprie al cărei ac înclină într-o parte sau alta în funcție de propriile interese. Ankara nu a aderat la sancțiunile internaționale împotriva Rusiei, de pe aeroportul din Istanbul sunt curse directe spre marile metropole rusești, iar președintele Recep Tayyip Erdogan l-a vizitat acum o lună pe Vladimir Putin la Soci. Erdogan spera să-l convingă pe Putin să redeschidă culoarul cerealelor pentru ucraineni, dar în același timp avea de pus la punct cu liderul rus propriile afaceri energetice, construcția noii centrale nucleare cu sprijin tehnologic rusesc la Akuiu, conductele de gaz și petrol spre Turcia, care furnizează mai departe combustibil rusesc în Europa, folosirea monedelor proprii în tranzacțiile bilaterale.
Poziția Turciei este clară, fiindcă potrivit lui Erdogan, „Ucraina, în special, trebuie să fie mai flexibilă, pentru a putea face paşi înainte, împreună cu Rusia. Le-am spus că noi, Turcia, suntem gata să ne facem partea noastră. Putem trimite cerealele ucrainene în statele sărace, sub formă de făină, după ce le măcinăm noi."
Între timp, la summit-ul informal al Uniunii Europene de la Granada, Grecia a propus o nouă rută: mărfurile ucrainene să fie transportate pe calea ferată din România prin Bulgaria, către porturile elene Alexandroupolis și Salonic și mai departe prin Mediterana. Această cale, deși este sigură, e extrem de anevoioasă pentru că trenurile sunt foarte lente atât în România, cât și în Bulgaria.
Pe de altă parte, Marea Neagră rămâne periculoasă. Zilele trecute, ministerul de Externe de la Londra a anunțat că potrivit serviciilor de informații britanice „Rusia încearcă să lovească nave civile pentru a perturba exportul de cereale ucrainene", dar că Moscova „va dori, cu siguranță, să evite scufundarea pe față a navelor civile și va învinovăți Ucraina pentru orice astfel de dezastru".
Ucraina se zbate să-și vândă producția de cereale, folosind mai mult porturile dunărene și infrastructura din România, dar procesul este complicat de loviturile cu drone ale Rusiei și de infrastructura nepregătită. Traseul maritim folosit anul trecut era mult mai avantajos și potrivit Reuters, exporturile de cereale din Ucraina s-au redus în luna septembrie cu peste 50% faţă de aceeași perioadă din 2022.
Ankara cu toate că susține nevoia „culoarului umanitar” prin Marea Neagră, are propria sa variantă pentru Ucraina și e gata să-i preia cerealele, să le transforme în făină și să le ducă mai departe. O soluție care ar demonstra că Turcia poate stăpâni jocul pontic.
Recep Tayyip Erdogan le vinde drone ucrainenilor, le face vizite deopotrivă lui Putin și lui Zelenski, încercând să câștige de la fiecare ceva. În tragicul conflict din Israel, s-a grăbit să spună că Ankara „e pregătită să facă totul pentru a reduce tensiunile” și că pentru revenirea păcii „e necesară înființarea unui stat palestinian independent cu capitala la Ierusalim”. În ultimii zece ani, Turcia, un stat musulman, a încheiat acorduri militare importante cu țările din Golful Persic devenind cu actor cheie în regiune.
Turcia este legătura geografică a Europei cu Orientul, iar pentru România, această țară este una din piesele cele mai importante ale puzzle-ului instabil dintre Orientul Mijlociu și Marea Neagră.
Pe harta strategică a Turciei a intrat, odată cu noul acord militar, și România, fiindcă Ankara își restabilește pilonii de sprijin într-o zonă geostrategică pe care a stăpânit-o multă vreme după căderea Constantinopolelui: din Orientul Mijlociu până la Marea Neagră și mai departe spre Balcani.