Pentru că ne pasă

În loc să fie recompensați de cei din jur, de societate, au fost izolați, calificați drept turnători, informatori. Whistleblower-ii, avertizorii de integritate, sunt hărțuiți de angajatori, suspendați, concediați, își pierd joburile, reputația, casele pentru că nu-și mai pot plăti ratele la bancă, în cele din urmă își pierd chiar sănătatea, li se destramă familia. Și asta pentru că au îndrăznit să semnaleze neregulile din instituția în care lucrau – de pildă în sistemul național de sănătate din Marea Britanie, în sectorul administrativ din Italia sau în cadrul CNADNR (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România).

Oameni model

Gianina Cărbunariu a dezvoltat acest spectacol în urma documentării făcute în cele trei țări europene amintite, în cadrul proiectului Be SpectACTive!, în care este implicat, până in 2018, și Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu (TNRS). Remarcabila autoare și regizoare, mereu în căutare de asemenea subiecte care cad, din nefericire, în conul de umbră al opiniei publice, a dat astfel glas celor care iau atitudine, care nu întorc privirea ci, cu un risc considerabil, spun lucrurilor pe nume, semnalează abuzurile cu care se confruntă la locul de muncă. Gianina Cărbunariu: „Ma bucur că există asemenea oameni. Ei sunt un model pentru mine“.

Și directorul TNRS, Constantin Chiriac, menționa, cu prilejul unei conferințe de presă, importanța subiectului ales: „Spectacolul nostru e de fapt un strigăt. Prin acesta arătăm că ne pasă!“ Și tocmai despre aceasta e vorba în proiectul teatrului sibian: despre implicare, despre responsabilitate față de cei din jur, despre simțul datoriei. Căci cei care sesizează abuzurile comise la locul de muncă nu acționează în intres propriu, ci în intres public, ei avertizeaza adesea asupra unor nereguli cu risc major pentru cei din jur.

Spectacolul, amestec de realitate și ficțiune, a fost conceput sub forma unui dialog pe care actorii îl poartă nu între ei, ci cu publicul. Acestuia i se adresează. Scena a fost practic anulată, decorul minimalist și multifuncțional este completat de proiecțiile video, care cuprind imagini din faza de documentare și de la repetiții, interviuri cu cei 8 avertizori de integritate, precum și comentarii video live din timpul reprezentației. (Felicitări echipei: Mihai Păcurar: scenografie și video; Tania Cucoreanu și Andrei Ioniță: documentare video și Bobo Burlăcianu: muzica). Extrem de interesantă a fost, în cea de-a doua parte a serii, întâlnirea cu protagoniștii, cu whistleblower-ii reali – români, britanici si italieni, care au răspuns la întrebările publicului, au vorbit despre coșmarul prin care au trecut și mai trec, procesele nefiind încă finalizate, deși durează de mai mulți ani, îndemnându-i pe cei din sală să le urmeze exemplul. „Noi nu suntem eroi“, a spus Ornella Pireda, „suntem niște persoane obișnuite“. Ceea ce și-ar dori ar fi ca avertizorii de integritate, oamenii care se află deci în prima linie, cum sunt ei, să nu fie lăsați singuri, să fie sprijiniți. „Și să nu considerați inutil ceea ce am făcut noi“, a adăugat ea.

Ian Foxley, militar de carieră, director de program într-un proiect realizat între Ministerul Apărării din Londra, Airbus Industries și Garda Națională din Arabia Saudită a lansat același apel: „Dacă nu ne opunem, dacă acceptăm corupția, atunci avem societatea pe care o merităm“. El a subliniat în context rolul extraordinar al presei în aducerea la cunoștința opiniei publice a acestor cazuri. De fapt asistăm la un fel de dublu dialog: cel dintre actori și public (intenția realizatorilor fiind aceea de a nu se da „lecții de morală“), și altul între realii whistleblower-i și cei aflați în sală. La dezbateri a participat și Codru Vrabie, unul dintre cei care a făcut posibila legea 571 din 2004, lege menită a-i proteja pe avertizorii de integritate.

E bine că există, doar că trebuie aplicată

Știați că în Romania există o astfel de lege? Ei bine da, există, fiind o lege născută în contextul negocierilor de aderare a României la UE. Si, ceea ce n-am fi crezut, România stă chiar bine la acest capitol comparativ cu alte state europene. Problema e însă că legea trebuie să fie și aplicată. Căci, în pofida acestei legi, și cei trei români, angajați ai CNADNR, ale căror cazuri sunt prezentate în cadrul sepctacolului „Oameni obișnuiți“- Alin Goga, Claudiu Țuțulan și Liviu Costache – au trecut prin experiențe similare avertizorilor de integritate britanici și italieni. Cei trei au semnalat nereguli grave, care nu vizează doar fraude de proporții, ci care pun în pericol însăși viața oamenilor care circulă pe aceste șosele. O consecință a acestor dezvăluiri a fost, de pildă, închiderea tronsonului de autostradă Sibiu -Orăștie.

„Multă lume, când face o plângere, o face anonimă. Eu însă am hotărât altfel“, spune cu convingere Alin Goga. De ce și-a pus în joc sănătatea și cariera? Și pentru că n-a vrut ca ai săi copii „să devină sclavii copiilor acestor corupți“.

"Trebuie să fii corect. Trebuie să iei atitudine atunci când vezi că ceva nu e în regulă“, spune Sharmila Chowdhury, medic radiolog, care a plătit un preț mare pentru curajul de a semnala nereguli în spitalul la care era angajată. Nu numai că și-a pierdut locul de muncă și nu are nici acum un job, dar s-a și îmbolnăvit foarte grav. Experiențe similare au înregistrat și ceilalți. Avertizorii de integritate, sublinia aceeași Sharmila Chowdhury la discuțiile cu publicul, sunt „oameni ca voi și ca mine“, oameni obișnuiți.

„De fapt, explică Gianina Cărbunariu, dacă cineva sesizează nereguli unui superior, logic ar fi ca acesta să ia măsuri ca să le rezolve. Din păcate realitatea e adesea alta. De obicei șeful, respectiv instituția, fie ea publică sau privată, „încearcă să mușamalizeze situația, o situație pe care toți o văd, dar se prefac că nu există. Instituția preferă să scape de avertizorul de integritate în loc să regleze problema“.

Spectacolul „Oameni obișnuiți“ nu are sfârșit, se încheie practic cu „va urma“. E un proiect „în dezvoltare“, care urmărește evoluția cazurilor avertizorilor de integritate prezentate aici. Spectacolul urmează a fi reluat la finele lunii februarie.

E nu numai un spectacol excelent realizat, cu o echipă stralucită de actori ai Naționalului sibian (Ofelia Popii, Mariana Mihu, Dana Taloș, Florin Coșuleț, Ioan Paraschiv, Marius Turdeanu), dar care ne pune pe gânduri, ne arată că merită să ne implicăm și că lucrurile ar funcționa cu mult mai bine dacă n-am mai sta de o parte, dacă i-am susține pe cei care au curajul să spună lucrurilor pe nume și, mai ales, dacă ne-am face cu toții munca pentru care suntem, de fapt, plătiți. Și dacă măcar unul dintre spectatori pleacă spre casă cu acest gând...

Gianina Cărbunariu lucrează în prezent la un alt spectacol pe un subiect brizant, de tristă actualitate: forța de muncă românească, exploatată adesea în Germania. E vorba de o coproducție între Teatrul Mic din București și teatrul de stat din Freiburg. Premiera urmează a avea loc în mai la Freiburg, în sudul Germaniei.