Planul anticipatelor în Germania după destrămarea coaliţiei

În ziua victoriei la urne a lui Donald Trump în SUA, în Germania s-a destrămat coaliţia la putere, aflată de mai multă vreme în criză. O dispută vizând alcătuirea bugetului pe anul viitor a făcut vizibile mai ales raporturile tensionate cu liberalii, care fuseseră cel mai mic partener la guvernare. 

Preşedintele formaţiunii liberale FDP, Christian Lindner, a fost demis de cancelarul social-democrat Olaf Scholz din funcţia de ministru de Finanţe. Doi dintre cei trei miniştri liberali rămaşi l-au urmat pe şeful lor părăsind guvernul, în timp ce ministrul Transporturilor, Volker Wissing, s-a decis să rămână în funcţie, demisionând în schimb din FDP.

Coaliţia semafor compusă din social-democraţi, ecologişti şi liberali aparţine trecutului. Concomitent se concretizează planul în baza căruia Germania să capete iarăşi un guvern capabil de acţiune.

Pasul 0: Stabilirea calendarului şi priorităţilor

Planul iniţial al lui Scholz a fost ca formaţiunile rămase în coaliţie, social-democrată şi ecologistă, să formeze un guvern minoritar şi să finalizeze o serie de obiective. Scholz a făcut referire la pachetul de pensii, necesarele legi naţionale în cadrul reformei politicii UE pentru azil şi migraţie precum şi un set de măsuri pentru sprijinirea economiei care se confruntă cu o criză severă.

Dar pentru asta el are nevoie de voturi din partea opoziţiei, fiindcă nu mai dispune de majoritate în Parlament după plecarea de la guvernare a liberalilor. Preşedintele formaţiunii creştin-democrate CDU, Friedrich Merz, care conduce cel mai mare grup parlamentar de opoziţie (format din CDU şi formaţiunea soră CSU din Bavaria), a refuzat oferta lui Scholz. Merz a spus că vrea să aplice importantele obiective, dar numai după ce Scholz se supune unui vot de încredere în Parlament. CDU nu consideră presante obiectivele de politică socială ale lui Scholz, fiindcă acestea pot fi aplicate retroactiv.

Este dat ca sigur că formaţiunile rămase la putere şi CDU/CSU vor dori să întărească rolul Curţii Constituţionale, aspect pe care l-ar fi decis deja. În acest scop este nevoie de o majoritate de două treimi, care probabil că nu va putea fi întrunită în viitorul Parlament, împotriva formaţiunilor AfD, parţial de extremă dreaptă, sau a Uniunii Sahra Wagenknecht, naţionalistă de stânga. Vicecancelarul ecologist Robert Habeck a propus în acest context să se decidă încă în actuala legislatură noi datorii pentru dotarea armatei Bundeswehr, dar şi aici este nevoie de o majoritate de două treimi.

Pasul 1: Votul de încredere al Parlamentului

Cancearul Scholz voia potrivit planului iniţial să aştepte până după sărbătorile de iarnă pentru a se supune votului de încredere în Bundestag. CDU/CSU au cerut iniţial alegeri anticipate cât mai rapid posibil iar acum s-a stabilit ca Scholz să facă acest pas decisiv încă în acest an, posibil la sfârşitul lunii noiembrie.

Ce se va întâmpla după aceea este reglementat prin articolul 68 din Legea Fundamentală. Cancelarul le cere deputaţilor să arate prin vot dacă mai au încredere în el sau nu. Legea Fundamentală mai spune că între depunerea cererii şi exprimarea votului trebuie să se scurgă 48 de ore, în care au loc consultări.

Dacă aşa cum este de aşteptat cancelarul va obţine mai puţin de jumătate din voturi, se va deschide calea pentru alegeri legislative anticipate. Aşa ceva se întâmplă foarte rar în Germania.

Pasul 2: Preşedintele federal dizolvă Parlamentul

Dacă şeful executivului nu va avea majoritate în Parlament în urma votului de încredere, el trebuie să propună preşedintelui dizolvarea legislativului. Dacă şi preşedintele Frank-Walter Steinmeier ajunge la concluzia că nu mai există nicio şansă pentru formarea unui guvern stabil el poate dizolva Parlamentul înainte de finalizarea legislaturii. Potrivit legii, el dispune de 21 de zile pentru a face acest pas.

După aceea, potrivit articolului 39 din Legea Fundamentală, "în cazul unei dizolvări a Bundestagului au loc noi alegeri în decurs de 60 de zile". Preşedinta Comisiei Electorale Federale a anunţat deja că va folosi acest interval de timp la maximum, pentru a putea organiza scrutinul în bune condiţiuni.

Pasul 3: alegeri legislative anticipate

Scholz se gândise iniţial ca anticipatele să aibă loc în luna martie. Iar prima propunere a CDU/CSU a fost pentru luna ianuarie. Iar la aproape o săptămână de la destrămarea coaliţiei de la Berlin se pare că părţile au căzut de acord. Potrivit presei, alegerile vor avea loc pe 23 februarie. În mod normal alegerile nu se organizează în timpul vacanţelor şcolare, iar în unele landuri federale este vacanţă la sfârşitul lunii febraurie şi începutul lunii martie din pricina carnavalului.

Pentru toţi cei implicaţi va fi un mare efort fiindcă alegerile ar fi trebuit să se desfăşoare în mod normal pe 28 septembrie. Partidele trebuie acum urgent să-şi nominalizeze candidaţii şi să alcătuiască în fiecare land federal listele electorale. În plus, vor fi primele alegeri în baza unei legi noi, care limitează la 630 numărul deputaţilor din Bundestag.

Pasul 4: Formarea guvernului

Potrivit sondajelor în următorul Parlament vor exista alte majorităţi posibile. Formaţiunea liberală FDP riscă să nu treacă pragul electoral de cinci la sută şi să nu mai fie reprezentată în Bundestag. În acest moment unii demoscopi văd posibilă o mare coaliţie, alcătuită din CDU/CSU şi SPD.

În 2021 între alegerea noului Parlament şi învestirea coaliţiei semafor s-au scurs 73 de zile. Dacă alegerile vor avea loc pe 23 februarie şi va fi nevoie de la fel de mult timp pentru formarea executivului, atunci Germania va avea în mai un nou guvern capabil de acţiune, la mai bine de trei luni de la învestirea preşedintelui Donald Trump în SUA.