Pseudo-democraţia afgană

La şase săptămâni de la alegerile parlamentare din Afganistan - o lună şi jumătate petrecută între speranţă şi deznădejde - s-a întâmplat ce putea fi mai rău. Tocmai în capitala Kabul şi în provincia cu aceeaşi denumire din jurul capitalei, în care trăiesc cei mai mulţi locuitori, toate voturile exprimate au fost declarate nule. Este un dezastru fără precedent. Nimeni nu poate da vina pe agenţii electorali nepricepuţi din cine ştie ce circumscripţie izolată din creierii Hinducuşului, unde cele câteva voturi exprimate nu pot oricum influenţa rezultatul. De asemenea nu poate nimeni închide ochii, evidenţiind succesele obţinute în alte oraşe unde organizarea a fost mai bună.

Alegători plini de bunăvoinţă

Este acesta un eşec răsunător al democraţiei? La o cercetare mai atentă răspunsul nu este clar. Din cei aproximativ nouă milioane de cetăţeni cu drept de vot înregistraţi, 1,6 trăiesc în Kabul, şi un milion dintre aceştia s-au dus la vot. Aceasta înseamnă 62 la sută din electoratul din capitală şi un sfert din electoratul afgan. La nivelul întregii ţări doar puţin peste 40 la sută din cetăţenii cu drept de vot s-au deplasat la urne,  această participare scăzută fiind interpretată precipitat de către unii observatori drept sfârşit al procesului de democratizare a Afganistanului. Dar haideţi să ne întrebăm cinstit: câţi oameni s-ar duce la vot în Europa dacă prin asta şi-ar pune în primejdie viaţa? În Afganistan milioane de oameni au stat la cozi interminabile în faţa secţiilor de votare, în ciuda zecilor de atentate şi atacuri comise de talibani în ziua scrutinului.

De aceea răspunsul ar trebui să sune cam aşa: afganii au descoperit binefacerile democraţiei. Între cei 2500 de candidaţi la cele 249 de fotolii ale Parlamentului s-au numărat mai bine de 400 de femei. În plus, mulţi dintre candidaţi sunt oameni tineri. Că între aceştia s-au aflat şi fii ai unor lideri militari, care şi-au propus să continue sinistrele tradiţii ale familiei în legislativul ţării, nu trebuie să mire într-o ţară precum Afganistan.

Dar fiindcă alegătorii, în marea lor majoritate, nu au fost dispuşi să sprijine aceste jocuri de putere, a fost nevoie de puţin "ajutor". La Kabul voturile au fost invalidate şi fiindcă s-au descoperit masive fraude la urne. Dar aceasta nu este vina alegătorilor. Dimpotrivă. Votul ascultător al unui electorat care îndeplineşte dorinţele politicienilor locali nu trebuie îndreptat prin fraudă. Aceasta este o altă dovadă că electoratul a înţeles binefacerile democraţiei.

Instituţii răuvoitoare

Dar acestea nu au ajuns şi la cunoştinţa instituţiilor. Ele nu au reuşit să transpună în faptă voinţa democratică a milioane de bărbaţi şi femei de la oraşe şi sate, şi acest eşec este fără precedent. Deja în ajunul votului au existat probleme imense la întocmirea listelor de alegători. Este posibil să se fi înregistrat mult mai mulţi alegători decât era cazul - adesea numai din cauza unor probleme tehnice. Mulţi alţii nu au putut fi înregistraţi fiindcă trăiesc în regiuni controlate de talibani. Chiar în ziua votului numeroase secţii de votare au rămas închise fiindcă membrilor comisiilor electorale le-a fost teamă de atentate, în ciuda mobilizării a 50.000 de poliţişti şi militari. Aceasta demonstrează că încrederea oamenilor în armată şi poliţie tinde către zero. În provincia Ghazni nu s-a putut vota deloc, parţial din raţiuni ce au ţinut de securitate, dar şi fiindcă a fost imposibilă organizarea circumscripţiilor electorale în aşa fel încât să corespundă mozaicului de etnii existent în regiune.

După închiderea urnelor, au apărut zilnic noi probleme, legate preponderent de numărarea voturilor. Încă nu este clar dacă ceea ce s-a întâmplat la Kabul rămâne un caz izolat. Voturile din 13 provincii nu au fost numărate până în prezent. Iar alegătorii şi-au pierdut încrederea, şi aceasta nu va putea fi restabilită curând. Oare cum se simte cineva care şi-a luat inima în dinţi pentru a se duce la vot şi apoi constată că totul a fost zadarnic din pricina incapacităţii organizatorilor şi a fraudelor intenţionate? Thomas Ruttig, expert german pentru problemele Afganistanului a avut mare dreptate când a spus: "Nu e adevărat că afganii s-au săturat de democraţie. Ei s-au săturat de pseudo-democraţie."